Categorie: Interviuri

Marketing Expert după un deceniu de pasiune pentru domeniul comunicării și al publicității, Paula Mitran ne arată că nu etalarea jargonului face diferența între specialiștii în domeniu, ci empatia și înțelegerea oamenilor. În 2016, când a fost recrutată de prima școală alternativă de IT din România, Școala informală de IT, a preluat mai mult decât un rol de copywriter & content specialist: a devenit vocea din spatele brandului. A urmat o evoluție rapidă și naturală în carieră. Paula este azi Marketing Manager, omul care nu se împiedică de idei sau provocări, dovadă fiind și premiile consecutive luate, ani la rând, de Școala informală de IT – lider în educația alternativă din România: „Education Initiative of the Year”, “Cea mai bună școală tehnică privată”, „Education Program of the Year”, „Cea mai bună inițiativă tehnologică educațională a anului”, „Programul educațional al anului”.  

Noi am fost curioși să aflăm mai multe despre Școala informală de IT, din perspectiva omului care a stat de vorbă, ani la rând, cu cei care și-au schimbat viața în mai bine și am povestit cu Paula despre reconversie profesională, sindromul impostorului, dar și despre cât de mult merită „de mâine” să devină „de azi”.

Ce sfat ai da unei persoane care se gândește să se îndrepte către un domeniu nou? 

Nu vreau să dau sfaturi. Da, aș putea să o fac, după aproape 9 ani de Școala informală de IT, aproape un deceniu, dacă mă gândesc bine, de când descopăr, aud, văd, cunosc zilnic poveștile oamenilor care efectiv asta fac: se îndreaptă spre un domeniu nou. De la zero! Dar știi cum e atunci când construiești o casă și primești îndrumări din toate direcțiile, dar numai când ajungi tu să pui cărămidă peste cărămidă ai perspectiva completă? Ei bine, comparația (sigur, nu exhaustivă) se aplică și aici. Oricât de temeinic și-ar face cineva toate lecțiile la nivel teoretic, oricât de mult ar căuta și ar aplica sfaturi, până nu își îngăduie procesul schimbării, nu îl va înțelege. Nu spune nimeni că un nou început e ușor. Dar întrebarea care se pune cu adevărat este: Cât de mult merită?. Și aici fiecare își are propriile răspunsuri. Mi-aș dori ca cei care citesc acest interviu să rămână nu cu un sfat, ci cu această întrebare în minte: Cât de mult merită?.

Există o pildă pe care îmi place să o dau ca exemplu pentru că, pur și simplu, vorbește de la sine. Se spune că un câine scotea sunete puternice de durere, dar stăpânul său, aflat lângă el, nu avea nicio reacție. Zero. La un moment dat, un vecin l-a întrebat ce se întâmplă, de ce suferă atât de mult câinele, de ce face asta zi de zi . „Stă pe un cui!” i-a răspuns sec iubitorul de animale. „Și de ce nu se mută de pe cui?” a întrebat, logic, vecinul intrigat. Atunci îi răspunde senin: „Pentru că încă nu îl doare destul”. Cam așa stau lucrurile cu schimbarea. Procesul decizional e cheia: Cât de hotărât ești să te ridici de pe cui? Când simți, știi și vrei să acționezi în sensul de a produce schimbarea, regulile unui „nou început” se rescriu pentru fiecare caz în parte. Nimeni altcineva nu poate să o facă în locul tău.

Oamenii care vin la Școala informală de IT sunt cei care au decis că vor, pot și – mai ales – au nevoie de o schimbare profesională, care se traduce în schimbarea vieților lor. Și a familiilor lor, întotdeauna. Dar sunt oamenii care au simțit că merită. Și atunci nimic nu poate să concureze cu ei, cu forța pe care le-o dă visul lor și, până la urmă, dorința de a-și trăi viața altfel: o viață mai bună.

Școala informală de IT este locul unde multe persoane au trecut printr-o reconversie profesională. Te rugăm să ne dai exemple de povești interesante ale oamenilor care au absolvit această școală și cum au reușit să facă față provocărilor apărute pe parcurs.

E de menționat, pentru început, că Școala informală de IT e locul unde multe persoane au trecut printr-o reconversie profesională, dar nu numai. Mulți au trecut și prin upskilling sau, pur și simplu, și-au dorit să învețe din pasiune și „pasiune” a rămas. Există un aspect comun, însă, al tuturor acestor oameni care își pun toată încrederea în această școală privată. Ei au decis, dintr-un punct încolo, că nu mai pot continua ca până acum. Din varii motive. Dacă vrei, e ca atunci când renunți să te mai arăți lumii pe social media cu poze pline de filtre: te lași să devii vulnerabil și te apuci de schimbările prin care nu va mai fi niciodată nevoie de retuș. Există o constantă, să știi. Poveștile lor sunt întotdeauna inspiraționale, indiferent de coordonatele lor. Întotdeauna le apare în viață o intrigă și un punct culminant. 

Am stat de vorbă cu medici rezidenți, cu profesori, cu actori, cu muzicieni, cu taximetriști, cu barmani și bucătari…Chiar și cu teologi! În același timp, au ajuns la mine poveștile celor care deja erau în IT, dar nu s-au mulțumit cu locul unde s-au nimerit să fie. I-am aplaudat pe toți, pe absolut toți, doar numai după ce mi-am dus mână la inimă. Sincer, fiecare m-a uimit în felul, curajul și determinarea de a se ridica de pe cuiul lor. Au stabilit că merită și așa au trecut peste orice provocări.

 Cum putem să luptăm mai bine cu sindromul impostorului, cu anxietățile cauzate de o viitoare schimbare de carieră / rol și chiar să le depășim?

Cum ai putea știi dacă o să fie mai bine, dacă niciodată nu încerci? Sunt două puncte cheie: dacă încerci, dar și cum încerci. Ambele fac diferența în aceeași măsură, dar – nu de puține ori – oamenii se concentrează mai mult pe „dacă” decât pe „cum”. Sigur, e nevoie de curaj să devii un deschizător de drumuri noi în viața ta. Dar e important să te ridici la un moment dat de pe cuiul ăla și să vezi ce ți se întâmplă. Cât de rău poate fi sau…analizează bine, de fapt, poate fi mai rău? Apoi ia lucrurile pe rând și stabilește-ți obiective mici, până să ajungi la marele scop. 

Până la urmă, înscrierea la un curs exact asta este: înscriere la un curs. S-ar putea să îți placă, s-ar putea să nu. S-ar putea să îți confirme că e direcția potrivită pe care ai ales-o, dar la fel de bine s-ar putea să îți dea semnalul că te-ai pierdut pe traseu. S-ar putea să fii bun din start sau, dimpotrivă, să stabilești că nu-i pentru tine direcția pe care ai ales-o. Dar cum ai putea să știi, dacă niciodată nu încerci? Atenție, și vei știi dacă poți să mergi până la capăt în 2 – 4 luni, nu în 2 – 4 ani. Asta e frumusețea la Școala informală de IT. Reușești să câștigi timp, iar ăsta nu-i puțin lucru.

Cine predă cursurile de la Școala informală de IT? 

Deloc întâmplător, se numesc „mentori”.  În momentul acesta, e un termen care a suferit o uzură cu care nu-i șade bine. „Mentor” e mai mult decât un cuvânt, un termen, un jargon, un element preluat și dus de colo-colo. Știai că, etimologic vorbind, el face referire la un altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale? Ce spune asta: că tu ai misiunea de a da mai departe ce ai experimentat și primit de la alții dinaintea ta. Predai ștafeta. Pui umărul, dar pui și sufletul.Deci nu ești nici profesor, nici trainer. Ești mentor. Și asta te responsabilizează în fața oamenilor care poate se pun în fața oglinzii și / sau a icoanelor și se roagă să crească, să merite, să le fie drumul ușor…Competiția a preluat acest termen instant, din prima clipă în care l-am introdus în comunicarea de la Școala informală de IT. Nu știu cum se întâmplă la casele altora, dar pot spune că mentorii de la Școala informală de IT sunt exact așa cum le spune și numele. Își pun la dispoziția celor ce le devin cursanți nu doar experiența și abilitățile, ci și timpul și inima! E o miză personală, de ordin sufletesc, de cele mai multe ori. Nu vorbim de un simplu job.

Ce tipuri de cursuri oferă Școala informală de IT?

Mai întâi, trebuie să spun că din 2013, anul lansării, Școala informală de IT și-a propus să țină pasul cu evoluțiile din piața muncii. Nu e niciun secret: IT-ul e un domeniu dinamic, și atunci oferta de cursuri se adaptează constant la cerințele de pe teren. Am colegi care asta fac: se ocupă de crearea cursurilor în acord cu realitatea. Zi de zi! Aici e diferența între sistemul non-formal și cel tradițional de învățământ: îți permiți să fii flexibil, să te adaptezi în timp real și atunci iată cum experiența de învățare capătă noimă, sens, imediat de la absolvire.Pentru mine, ca om de marketing, asta e foarte important. Să promovezi misiunea unei companii care își propune, pe bune, să aducă valoare în lume și nu doar declarativ, e ca apa care îți ține de sete.

Există oportunități de învățare atât pentru cei care spun „punct de și de la capăt” și renunță la profesiile actuale pentru un job relevant în tehnologie, cât și pentru cei care deja lucrează în IT și simt că e nevoia pasului următor în carieră. Sunt competitori care refuză să o spună cu voce tare, dar realitatea e că anumite specializări din IT nu mai oferă stabilitatea și siguranța locului de muncă. Asta se întâmplă. Piața din IT se reașază. E o certitudine. Și aici intervine Școala informală de IT prin oportunități de învățare pentru aceste persoane care deja lucrează în IT și s-au trezit cu o vulnerabilitate a locului de muncă. 

În ultima lună, am lansat inclusiv cursuri de SEO tehnic. Gândește-te la ce nevoie era în piață. În perioada în care algoritmii și update-urile Google dau de furcă inclusiv oamenilor de marketing cu vechime, cum învață un junior cum să optimizeze un website, ce va însemna integrarea AI în motoarele de căutare și dacă e bine sau nu să creeze texte cu ChatGPT? Dacă îți vine să crezi, în România nu exista un program de învățare coerent care să te ducă dincolo de conceptele basic, pe care deja le știe toată lumea. Asta deși, în opinia mea, astăzi toate rolurile din marketing au o componentă strategică. Toți antreprenorii caută oameni de marketing care gândesc dincolo de aspectele tehnice sau cerințele standard ale unui job.

Toate cursurile de la Școala informală de IT, extrem de variate, sunt disponibile online. Îi invit pe website pe toți cititorii care simt că, într-un fel sau altul, nu mai pot amâna schimbarea din viața lor. Acolo pot consulta lista de cursuri, tot ce ține de curriculum, durată și format. De asemenea, găsesc detalii despre investiția necesară în educația lor și metodele flexibile de plată pe care le pune la dispoziție Școala informală de IT.

Dacă ar fi să convingi pe cineva să aleagă Școala informală de IT, ce i-ai spune?

Știi, mi-am dedicat aproape un deceniu unei profesii care, până la urmă, asta își propune: să convingă oamenii că merită. Dar eu am fost, dacă vrei, traducătorul. Ceea ce și-a propus Școala informală de IT să facă, eu am comunicat și tradus pe limba oamenilor, ca ei înșiși să își dea seama dacă au sau nu nevoie, la acel moment, de aceste experiențe de învățare. Asta a fost și încă este misiunea mea. Personal, nu îi conving de nimic. Brandul o face sau nu, asta decide publicul. Dar pentru că atunci când noi, oamenii, nu ne punem întrebări, ni le pune viața și ne obligă să găsim răspunsuri, îi încurajez pe toți cei care citesc acest interviu să facă loc acestor interogații în mintea lor: Cât de mult merită „de mâine” să devină „de azi”? Cât de hotărât ești să te ridici de pe cui?

Am avut o perioadă cu probleme de sănătate, și de câte ori (nu de puține) ieșeam de pe ușa cabinetului, medicul îmi spunea „Curaj!”. Fără excepție. Nicio altă formulă de salut. Uite, azi simt eu să predau ștafeta mai departe și să le spun tuturor care ajuns până la acest rând de text: CURAJ!

De cele mai multe ori, în viața unui tânăr, apare un moment de răscruce când decizia asupra carierei poate părea copleșitoare. Tot mai mulți tineri, în perioada liceului fiind, nu știu ce drum profesional să aleagă după finalizarea studiilor. Într-o astfel de situație s-a aflat și Mihaela Ciucă. Pentru ea, incertitudinea legată de alegerea drumului profesional a persistat până în clasa a XI-a, când o întâlnire neașteptată cu reprezentanții Forțelor Aeriene Române i-a deschis noi orizonturi.

O carieră în cadrul Forțelor Aeriene Române este în sine o provocare. Am povestit cu Mihaela despre jobul pe care îl are în prezent – ofițer de radiolocație -, cum arată o zi de muncă obișnuită pentru ea, ce abilități sunt necesare pentru a fi admis în cadrul Forțelor Aeriene Române, care sunt etapele și multe altele.

Cum ți-ai descoperit vocația?

În perioada liceului, mă aflam într-o stare de incertitudine cu privire la facultatea pe care urma să o aleg pentru viitor. Diversele domenii mi se păreau captivante, însă niciunul nu reușea să îmi trezească convingerea că ar putea reprezenta adevărata mea chemare. Această incertitudine a persistat până în clasa a XI-a, când Caravana Forțelor Aeriene, împreună cu un grup de studenți a venit să reprezinte Academia Forțelor Aeriene și să ne vorbească despre oferta educațională a acesteia. Până în acel moment, nu aveam cunoștințe despre Academia Forțelor Aeriene sau aviație, despre cerințele sau specializările acesteia, dar prezentările detaliate ale studenților despre viața din academia militară și despre oportunitățile care se deschid după absolvire m-au determinat să iau o decizie fermă în privința carierei mele. Din acea zi, am știut cu claritate ce vreau să fac în viitor, iar la un an de la finalizarea academiei, sunt extrem de mulțumită de decizia pe care am luat-o.

Care a fost momentul în care ai realizat că acesta este drumul profesional care ți se potrivește cel mai bine?

Deși am decis să urmez Academia Forțelor Aeriene în clasa a XI-a, adevărata confirmare că aceasta este direcția profesională potrivită pentru mine a venit în prima lună de studii în cadrul academiei. A fost atunci când am înțeles cu exactitate ce implică viața de militar. Deși această tranziție a reprezentat o schimbare semnificativă pentru mine, am realizat, cu profundă satisfacție, că mă aflu pe calea care îmi aduce cu adevărat împlinire și bucurie pe partea profesională. După acea perioadă, numeroase momente mi-au confirmat decizia luată, în special când am avut ocazia să particip la Caravana Forțelor Aeriene, atât ca studentă a academiei, cât și ca ofițer. Bucuria profundă pe care am simțit-o, știind că am putut să-i inspir și să-i ajut pe elevi să urmeze același drum pe care l-am parcurs și eu, este de nedescris. Aceste clipe de satisfacție și mândrie mi-au consolidat convingerea că alegerea mea a fost cea corectă.

Cum arată o zi obișnuită de lucru pentru tine?

O zi obișnuită de lucru debutează cu ceremonia arborării drapelului, urmată de raportul și inspecția de dimineață. În calitatea mea de ofițer în radiolocație, următorul pas constă în deplasarea la radar pentru efectuarea verificărilor tehnice zilnice. Programul de muncă  este de 8 ore, dar militarii pot lucra și în ture de 24 de ore, pentru supravegherea permanentă a spațiului aerian. 

Ce alte locuri de muncă mai sunt disponibile în cadrul Statului Major al Forțelor Aeriene Române?

În cadrul Statului Major al Forțelor Aeriene Române, există multiple specializări esențiale, interconectate. Ofițerii de stat major sunt responsabili pentru planificarea și evidența zborurilor. Ofițerii de meteorologie monitorizează constant condițiile meteorologice – aspect deosebit de important. Controlorii de trafic aerian coordonează circulația aeronavelor, iar specialiștii în radiolocație supraveghează atent spațiul aerian, fiind veritabilii ochi ai aviației. Acești specialiști colaborează pentru a menține siguranța piloților, care, la rândul lor, pilotează aeronave pentru a asigura securitatea spațiului aerian, fiind protagoniștii aviației române.

Care sunt părțile tale favorite când vine vorba de jobul pe care îl ai?

Unul dintre aspectele preferate ale profesiei mele este posibilitatea de a contribui activ la apărarea țării, întrucât radiolocația joacă un rol crucial în monitorizarea spațiului aerian. Totodată, zi de zi ne confruntăm cu diverse provocări, care solicită reacții precise și rapide, menținându-ne într-o permanentă stare de vigilență. Fiecare situație nouă ne testează capacitatea de a răspunde prompt, cultivându-ne o atitudine alertă și mereu pregătită pentru neprevăzut.

Pentru cei care își doresc o carieră în cadrul Forțelor Aeriene Române: care sunt pașii?

Pentru a urma o carieră în cadrul Forțelor Aeriene Române, este esențial, în primul rând, să ai o puternică dorință de a îmbrățișa o carieră militară și să aspiri la cele mai înalte standarde. Primul pas pentru candidați este depunerea dosarului la biroul informare-recrutare din cadrul Centrului Militar Zonal al județului în care se află. Procesul de admitere începe cu proba sportivă, care constă într-un traseu aplicativ ce trebuie parcurs într-un timp maxim de un minut și 50 de secunde. Acest traseu are o lungime de 90 de metri și cuprinde 10 elemente menite să evalueze nivelul de dezvoltare a deprinderilor motrice de bază (viteza, îndemânarea, rezistența, forța). Urmează proba de alergare de rezistență pe o distanță de 2000 m (timp maxim de 10 minute), pentru candidații încadrați la formarea profesională a cadrelor militare în activitate. După această probă, are loc evaluarea psihologică a candidaților și vizita medicală. Ultima probă este cea scrisă, specifică instituției alese. La Academia Forțelor Aeriene, examenele se desfășoară sub formă de test grilă și acoperă materiile: matematică, informatică și engleză.

Care sunt cele mai importante abilități pe care trebuie să le aibă cineva care vrea să lucreze în cadrul Forțelor Aeriene Române?

Pentru a excela în cadrul Forțelor Aeriene Române, trebuie să deții o serie de abilități esențiale. În primul rând, o condiție fizică excepțională este crucială, deoarece activitățile militare solicită rezistență și vigoare. La fel de importantă este și capacitatea de a lua decizii rapide și precise. Abilitățile de comunicare eficientă sunt de asemenea vitale, deoarece coordonarea și cooperarea cu ai tăi colegii sunt fundamentale. Nu în ultimul rând, o integritate morală ireproșabilă și un angajament profund față de valorile și disciplina militară completează profilul ideal al unui aspirant la o carieră în Forțele Aeriene Române.

Mulți dintre noi am avut, cel puțin o dată, cu prietenii sau colegii de muncă, o discuție legată de ideea de a lucra într-o țară nordică. Norvegia, Danemarca, Islanda sau Suedia sunt cunoscute pentru nivelul de trai ridicat, locurile de muncă bine plătite sau diversele oportunități de dezvoltare profesională și personală. Dar cum este, de fapt, dincolo de ce auzim de la cunoscuți sau citim în mediul online, să lucrezi într-o țară nordică? Noi am vrut să aflăm răspunsul la această întrebare, așa că am stat de vorbă cu o persoană care cunoaște foarte bine piața muncii din Danemarca: Sven Michael Jørgensen – consultant în recrutare în cadrul Work in Denmark.

Sven lucrează de aproape 15 ani pentru Work in Denmark, iar principalul lui obiectiv a fost acela de a ajuta companiile daneze să recruteze persoane potrivite pentru joburile disponibile. Te invităm să afli din rândurile de mai jos care sunt principalele avantaje în a lucra în Danemarca, unde și cum îți poți găsi un job în această țară, ce documente sunt necesare, care este salariul minim, care este cel mai bine plătit domeniu sau cum se derulează procesul de recrutare.

Te rugăm să ne oferi mai multe detalii despre Work in Denmark.

Work in Denmark este un serviciu public de ocupare a forței de muncă din cadrul Agenției Daneze pentru Piața Muncii și Recrutare (Danish Agency for Labour Market and Recruitment). A fost fondat în 2008 și, în prezent, numără 24 de angajați. Misiunea Work in Denmark este aceea de a sprijini companiile daneze în atragerea și recrutarea de candidați străini calificați în diverse domenii de activitate. Astfel, oferim persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la nivel internațional și angajatorilor danezi informațiile, îndrumarea și instrumentele necesare pentru a se găsi reciproc. 

Care sunt principalele avantaje în a lucra în Danemarca?

Avantajele în a lucra într-o țară precum Danemarca sunt multiple, ca de exemplu:

• nivel ridicat de confidențialitate și siguranță;
• echilibru între viața profesională și cea personală;
• săptămână de lucru de 37 de ore;
• 5 (+1) săptămâni de concediu plătit;
• oportunități de învățare continuă sponsorizate de angajator; 
• atmosferă de lucru relaxantă  și orientată spre echipă.

Care este salariul minim în Danemarca?

În Danemarca, nu avem un salariu minim reglementat prin lege. Salariile sunt convenite prin acorduri colective între organizațiile de angajatori și sindicate. Acordurile sunt renegociate la fiecare trei ani. Pentru a vedea ce salarii se oferă pentru diverse roluri, recomand accesarea următorului link: Check my salary – Salary Calculator | Jobindex. Totodată, un aspect important legat de salarii este acela că, în Danemarca, este foarte comun să renegociezi salariul la sfârșitul procesului de recrutare.

Care este valoarea impozitului pe venitul brut?

În Danemarca, procentul de deducere pentru impozitul pe venitul brut este de aproximativ 38%.

Care este cel mai bine plătit domeniu de activitate?

Din informațiile pe care le am, aș spune domeniul farmaceutic.

Unde și cum poți găsi un loc de muncă în Danemarca?

Cel mai bun punct de plecare pentru a căuta un loc de muncă în Danemarca, în calitate de cetățean străin, este workindenmark.dk și portalul nostru de locuri de muncă. Aici primești sfaturi utile despre cum poți găsi diverse oferte de locuri de muncă de pe tot teritoriul țării și din toate sectoarele.

Pentru a putea lucra în Danemarca, este obligatoriu să cunoști limba engleză?

Da, este necesar să cunoști limba engleză (scrisă și vorbită) măcar la nivel conversațional. În schimb, nu este necesară cunoașterea limbii daneze. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pot lucra și trăi confortabil în Danemarca doar vorbind limba engleză. Pentru cetățenii străini, cursurile de daneză sunt oferite gratuit și este recomandat să înveți această limbă mai ales dacă îți dorești să rămâi în Danemarca pentru o perioadă mai lungă de timp.

În ceea ce privește documentele juridice, de ce ai nevoie pentru a lucra în această țară (în calitate de cetățean român)?

În calitate de cetățean român și, implicit, cetățean al Uniunii Europene, nu ai nevoie de niciun alt document în afară de pașaport/carte de identitate și un contract de muncă, pentru cardul de asigurări de sănătate gratuit și numărul de înregistrare civilă (CPR number – civil registration number). Mai multe informații despre procedura de înregistrare pot fi găsite AICI.

Work in Denmark participă la Târgul de Cariere de multe sezoane. Cum ați aflat despre evenimentul nostru și cum a fost experiența voastră până acum?

Am primit, inițial, informația despre evenimentele voastre de la contactele noastre EURES (Serviciul European de Ocupare a Forţei de Muncă) din România. Participăm la Târgul de Cariere de multe sezoane pentru că întotdeauna întâlnim mulți candidați calificați în domenii de activitate unde noi, în Danemarca, avem deficit. Angajatorii danezi sunt foarte mulțumiți de angajații români. Mai mult decât atât, referitor la evenimentele Târgul de Cariere, vreau să remarc faptul că organizarea este foarte bună, aveți o super-strategie de marketing și răspundeți cu mult profesionalism solicitărilor și întrebărilor noastre. 

Cum se derulează procesul de recrutare?

Multe drumuri duc la un loc de muncă în Danemarca. Networking-ul este un instrument puternic aici, în special networking-ul prin LinkedIn, care s-a convertit într-o modalitate excelentă de a obține un loc de muncă în Danemarca. Cu toate acestea, Work in Denmark încă oferă un proces de recrutare mai tradițional, în cadrul căruia noi – în numele angajatorilor danezi – identificăm persoane competente și potrivite posturilor lor vacante.

Cum ajutați angajații să se adapteze mai rapid la noul lor loc de muncă?

Oferim toate informațiile pe care le avem despre ei angajatorilor și, în aproape fiecare municipalitate din Danemarca, angajații noi vor fi întâmpinați de consultanți care îi vor ajuta să înceapă viața de zi cu zi (să își găsească o locuință, să își înscrie copii la școală etc.).

Ce joburi sunt disponibile pe platformele voastre pentru cei interesați să lucreze în Danemarca?

Pe workindenmark.dk, sunt disponibile foarte multe locuri de muncă, atât pentru persoane cu mulți ani de experiență într-un domeniu, cât și pentru cei aflați la început de drum. Câteva exemple de joburii vacante: programatori, ingineri, electricieni, muncitori în construcții, infirmieri, tâmplari etc. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pot accesa oferte de locuri de muncă scrise în limba engleză în baza noastră de date, folosind denumirea postului, nivelul de educație, calificarea sau alte cuvinte cheie.

Cum pot aplica la acestea?

După ce au găsit un job de interes pe site-ul nostru, pentru a aplica trebuie doar să urmeze instrucțiunile date în anunțul de angajare propriu-zis. Ceea ce înseamnă, de multe ori, să aplice direct la angajator, accesând link-ul din anunț și încărcând documentele solicitate.

În ciuda realizărilor în plan profesional și aprecierii oamenilor din jur, unele persoane se simt asemeni unor impostori la locul de muncă, având sentimentul că nu sunt suficient de bune sau competente, indiferent de succesul pe care îl au. Totodată, au tendința de a-și autotrasa standarde extrem de ridicate, simțind că dacă un lucru nu e perfect, e echivalent cu un eșec. Acest fenomen poartă numele de sindromul impostorului și este întâlnit frecvent în mediul profesional și nu numai. Noi ne-am dorit să aflăm mai multe despre subiect și am stat de vorbă cu psihoterapeutul Amalia Ciuca despre ce presupune sindromul impostorului, cum se manifestă, care sunt factorii care îl generează, cum poate fi tratat și prevenit, cum impactează parcursul profesional al unei persoane, care sunt grupurile demografice sau profesiile mai predispuse și multe altele.

Cum ai defini sindromul impostorului?

Nu cred că există o definiție formală general agreată, dar putem spune că sindromul impostorului este un fenomen psihologic în care oamenii se îndoiesc de abilitățile și realizările lor și trăiesc cu o teamă persistentă că vor fi descoperiți și expuși în fața celorlalți ca fiind impostori. Mai simplu spus, putem vorbi despre sindromul impostorului atunci când, în ciuda dovezilor externe ale competenței noastre, ne facem griji că nu suntem la fel de deștepți, talentați sau calificați pe cât cred alții că suntem sau pe cât credem noi că ar trebui să fim, și trăim cu frica și rușinea că adevărul va ieși la iveală. Aproape toți oamenii suferă la un moment dat în viață de un astfel de episod (70-80% spun cercetările), dar durata și severitatea variază destul de mult.

Cum se manifestă acesta?

De obicei, sindromul impostorului se manifestă în relație cu domeniul profesional, dar nu se rezumă strict la acesta și există mai multe caracteristici cheie:

• Îndoială de sine: acești oameni au dubii în privința propriei persoane, își pun frecvent la îndoială abilitățile și se simt inadecvați în ciuda realizărilor lor.
• Perfecționism: stabilirea unor standarde extrem de înalte pentru sine și senzația de eșec dacă aceste standarde nu sunt îndeplinite
• Frica de eșec și expunere: îngrijorarea constantă de a fi descoperit și a fi dat în vileag, cu consecințe foarte negative pe termen mai lung, cum ar fi excluderea și respingerea din partea celorlalți (colegi, prieteni, familie).  
• Atribuirea succesului factorilor externi: convingerea că succesul se datorează norocului, timpului sau ajutorului altora, mai degrabă decât propriilor abilități și eforturi. Se mai numește și incapacitatea de a internaliza succesul.
• Supra-implicare sau supra-pregătirea: Compensarea inadecvării percepute de sine prin munca excesivă.

Care sunt factorii care îl generează?

Etiologia acestui fenomen este bineînțeles multifactorială și deocamdată nu s-a ajuns la un consens formal în privința factorilor implicați. Fenomenul a fost recunoscut și numit așa de către Clance și Imes în 1978, dar în ciuda faptului că a trezit interesul opiniei publice, nu a fost foarte atent și nici foarte riguros investigat de către comunitatea științifică. Cred că putem menționa câțiva factori relevanți: experiențele personale în cadrul dinamicilor și interacțiunilor din familie (ex. așteptările părinților, atitudinea acestora față de greșeli, comparațiile între frați sau cu alți copii, valorizarea muncii și a perfecțiunii, oferirea atenției și iubirii condiționat, doar în funcție de realizări etc.), dar și din mediul școlar; anumite trăsături de personalitate (perfecționism, neuroticism);  factori sociali și culturali (presiuni legate de competență și performanță, modestie etc.); contexte educaționale sau de muncă extrem de competitive.

Cum impactează sindromul impostorului parcursul profesional al unei persoane?

Fenomenul poate rămâne latent perioade mari de timp. Dacă severitatea este mare și fenomenul se manifestă des în mod activ, consecințele pot fi foarte negative. Pe de-o parte, satisfacția și performanța la locul de muncă pot fi reduse. Acești oameni s-ar putea să nu-și atingă niciodată potențialul real sau nu vor primi niciodată aprecierile pe care le merită, pentru că au tendința să se ascundă și să evite cel puțin parțial asumarea de riscuri în carieră. Mai mult decât atât, sindromul impostorului este strâns legat de diverse probleme de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea, depresia, stresul cronic și burnout-ul.

Există anumite grupuri demografice sau profesii mai predispuse la sindromul impostorului? Dacă da, care sunt acestea.

Inițial, fenomenul a fost identificat în rândul femeilor cu performanțe academice ridicate și multă vreme s-a considerat că se regăsește cu predilecție la femei, în domeniile medicale sau academice, la cele mai înalte nivele de performanță. Cercetările mai recente au documentat aceste sentimente de inadecvare în rândul bărbaților și al femeilor, în multe medii profesionale, la diferite niveluri și în rândul mai multor grupuri etnice și rasiale. În continuare, se vorbește mai des despre acest fenomen la persoanele aflate în poziții înalte și cu multe reușite (high-achievers), dar probabil că asta se datorează și faptului că acolo discrepanța e mai mare între realitatea internă a indivizilor și dovezile obiective, din lumea externă.

Cum poate fi tratat acest sindrom și care sunt etapele?

Nu cred că se poate vorbi despre tratament atâta vreme cât nu este încadrat ca fiind o tulburare psihologică/medicală. Termenul inițial de fenomenul impostorului cred că este mai potrivit. Cu toate acestea, costurile și distresul acestor oameni sunt reale și merită atenție. În primul rând, ar fi nevoie de psihoeducație, care să ducă la recunoaștere și asumare, abia apoi putem vorbi despre intervenții. În cazurile mai severe, cu siguranță, este nevoie de consiliere psihologică și poate necesita intervenție pe termen mai lung, mai ales dacă sentimentul de inadecvare al propriei persoane este unul generalizat. 

Ce măsuri pot fi luate pentru a preveni dezvoltarea sindromului impostorului?

Dacă ne uităm la factorii care contribuie la apariția acestui fenomen este evident că și prevenția trebuie să fie una sistemică. Aș recomanda aici cursuri de instruire pentru părinți, pentru cadrele didactice, pentru manageri; programe de consiliere în carieră și programe de mentorat. În mediile profesionale, e foarte importantă dezvoltarea unei culturi organizaționale care să ofere angajaților siguranță psihologică. E foarte importantă normalizarea și încurajarea discuțiilor deschise despre îndoiala de sine, pentru a reduce stigmatizarea. Liderii, mentorii pot modela vulnerabilitatea prin împărtășirea propriilor experiențe cu îndoiala de sine.

Știm că în perioada 7-9 iunie vei lua parte la The Inner – Mapping Inside, cel mai mare eveniment de explorare a stării de bine și de dezvoltare personală din România. Te rugăm să ne spui ce subiecte vei aborda și de ce ar trebui să participe publicul larg la acest eveniment.

Da, așa este. Anul acesta voi participa cu o prelegere, dar și cu un workshop. Tema celor două este comună și am ales să o exprim prin acest dicton Devino ceea ce ești.  Este vorba despre o invitație la explorarea imaginii de sine și un îndemn la curaj, conștientizare, acceptare, asumare, compasiune și iubire. Studiile, dar și propria mea experiență de psihoterapeut mi-au arătat că o reprezentare distorsionată a propriei persoane și o atitudine de critică și respingere față de noi înșine reprezintă factori de risc și de menținere pentru diverse probleme de sănătate mentală, dar și de blocaj în tratarea acestor probleme. Ne afectează relațiile interpersonale, calitatea vieții și performanțele profesionale. Cu siguranță, sindromul impostorului este un caz particular pentru tema aleasă de mine, deoarece implică tot o imagine de sine distorsionată. Kets de Vries observa la un moment dat că, în realitate, toți suntem impostori într-o anumită măsură: Noi jucăm roluri pe scena vieții, prezentând un eu public care diferă de eul privat… Afișarea unei fațade este parte integrantă a condiției umane. Ei bine, eu îmi doresc tare mult să contribui la o schimbare în acest sens, să reducem discrepanțele dintre sinele nostru real și ceea ce putem fi în mediul socio-profesional.

Să facem un exercițiu de imaginație: cineva te întreabă: Cum devin ceea ce sunt? Care e răspunsul tău?

Foarte grea întrebare, dar foarte pertinentă, recunosc. Un răspuns mai cuprinzător voi încerca să ofer și să construiesc împreună cu participanții la cele două evenimente, tot ce pot să spun acum e că această devenire e un proces lung, ce durează o viață întreagă. Pentru a începe e nevoie să ne oprim un pic din fugă și să ne facem loc în propria viață, în propriile agende, pentru a ne explora pe noi înșine cu deschidere și curiozitate, curaj și compasiune. E adevărat că avem nevoie și de cel puțin o relație autentică, de o altă ființă umană care să fie cu noi în procesul acesta de integrare și construire a Sinelui, pentru că poate fi extrem de dureros pe alocuri. Această relație o putem avea cu un prieten bun, cu partenerul, psihoterapeutul sau cu duhovnicul nostru. Bineînțeles că ceea ce ne oferă fiecare e diferit, dar esența constă în a găsi un spațiu sigur și sprijin în a fi noi înșine.