Categorie: Sfaturi

Mulți dintre noi am avut, cel puțin o dată, cu prietenii sau colegii de muncă, o discuție legată de ideea de a lucra într-o țară nordică. Norvegia, Danemarca, Islanda sau Suedia sunt cunoscute pentru nivelul de trai ridicat, locurile de muncă bine plătite sau diversele oportunități de dezvoltare profesională și personală. Dar cum este, de fapt, dincolo de ce auzim de la cunoscuți sau citim în mediul online, să lucrezi într-o țară nordică? Noi am vrut să aflăm răspunsul la această întrebare, așa că am stat de vorbă cu o persoană care cunoaște foarte bine piața muncii din Danemarca: Sven Michael Jørgensen – consultant în recrutare în cadrul Work in Denmark.

Sven lucrează de aproape 15 ani pentru Work in Denmark, iar principalul lui obiectiv a fost acela de a ajuta companiile daneze să recruteze persoane potrivite pentru joburile disponibile. Te invităm să afli din rândurile de mai jos care sunt principalele avantaje în a lucra în Danemarca, unde și cum îți poți găsi un job în această țară, ce documente sunt necesare, care este salariul minim, care este cel mai bine plătit domeniu sau cum se derulează procesul de recrutare.

Te rugăm să ne oferi mai multe detalii despre Work in Denmark.

Work in Denmark este un serviciu public de ocupare a forței de muncă din cadrul Agenției Daneze pentru Piața Muncii și Recrutare (Danish Agency for Labour Market and Recruitment). A fost fondat în 2008 și, în prezent, numără 24 de angajați. Misiunea Work in Denmark este aceea de a sprijini companiile daneze în atragerea și recrutarea de candidați străini calificați în diverse domenii de activitate. Astfel, oferim persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la nivel internațional și angajatorilor danezi informațiile, îndrumarea și instrumentele necesare pentru a se găsi reciproc. 

Care sunt principalele avantaje în a lucra în Danemarca?

Avantajele în a lucra într-o țară precum Danemarca sunt multiple, ca de exemplu:

• nivel ridicat de confidențialitate și siguranță;
• echilibru între viața profesională și cea personală;
• săptămână de lucru de 37 de ore;
• 5 (+1) săptămâni de concediu plătit;
• oportunități de învățare continuă sponsorizate de angajator; 
• atmosferă de lucru relaxantă  și orientată spre echipă.

Care este salariul minim în Danemarca?

În Danemarca, nu avem un salariu minim reglementat prin lege. Salariile sunt convenite prin acorduri colective între organizațiile de angajatori și sindicate. Acordurile sunt renegociate la fiecare trei ani. Pentru a vedea ce salarii se oferă pentru diverse roluri, recomand accesarea următorului link: Check my salary – Salary Calculator | Jobindex. Totodată, un aspect important legat de salarii este acela că, în Danemarca, este foarte comun să renegociezi salariul la sfârșitul procesului de recrutare.

Care este valoarea impozitului pe venitul brut?

În Danemarca, procentul de deducere pentru impozitul pe venitul brut este de aproximativ 38%.

Care este cel mai bine plătit domeniu de activitate?

Din informațiile pe care le am, aș spune domeniul farmaceutic.

Unde și cum poți găsi un loc de muncă în Danemarca?

Cel mai bun punct de plecare pentru a căuta un loc de muncă în Danemarca, în calitate de cetățean străin, este workindenmark.dk și portalul nostru de locuri de muncă. Aici primești sfaturi utile despre cum poți găsi diverse oferte de locuri de muncă de pe tot teritoriul țării și din toate sectoarele.

Pentru a putea lucra în Danemarca, este obligatoriu să cunoști limba engleză?

Da, este necesar să cunoști limba engleză (scrisă și vorbită) măcar la nivel conversațional. În schimb, nu este necesară cunoașterea limbii daneze. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pot lucra și trăi confortabil în Danemarca doar vorbind limba engleză. Pentru cetățenii străini, cursurile de daneză sunt oferite gratuit și este recomandat să înveți această limbă mai ales dacă îți dorești să rămâi în Danemarca pentru o perioadă mai lungă de timp.

În ceea ce privește documentele juridice, de ce ai nevoie pentru a lucra în această țară (în calitate de cetățean român)?

În calitate de cetățean român și, implicit, cetățean al Uniunii Europene, nu ai nevoie de niciun alt document în afară de pașaport/carte de identitate și un contract de muncă, pentru cardul de asigurări de sănătate gratuit și numărul de înregistrare civilă (CPR number – civil registration number). Mai multe informații despre procedura de înregistrare pot fi găsite AICI.

Work in Denmark participă la Târgul de Cariere de multe sezoane. Cum ați aflat despre evenimentul nostru și cum a fost experiența voastră până acum?

Am primit, inițial, informația despre evenimentele voastre de la contactele noastre EURES (Serviciul European de Ocupare a Forţei de Muncă) din România. Participăm la Târgul de Cariere de multe sezoane pentru că întotdeauna întâlnim mulți candidați calificați în domenii de activitate unde noi, în Danemarca, avem deficit. Angajatorii danezi sunt foarte mulțumiți de angajații români. Mai mult decât atât, referitor la evenimentele Târgul de Cariere, vreau să remarc faptul că organizarea este foarte bună, aveți o super-strategie de marketing și răspundeți cu mult profesionalism solicitărilor și întrebărilor noastre. 

Cum se derulează procesul de recrutare?

Multe drumuri duc la un loc de muncă în Danemarca. Networking-ul este un instrument puternic aici, în special networking-ul prin LinkedIn, care s-a convertit într-o modalitate excelentă de a obține un loc de muncă în Danemarca. Cu toate acestea, Work in Denmark încă oferă un proces de recrutare mai tradițional, în cadrul căruia noi – în numele angajatorilor danezi – identificăm persoane competente și potrivite posturilor lor vacante.

Cum ajutați angajații să se adapteze mai rapid la noul lor loc de muncă?

Oferim toate informațiile pe care le avem despre ei angajatorilor și, în aproape fiecare municipalitate din Danemarca, angajații noi vor fi întâmpinați de consultanți care îi vor ajuta să înceapă viața de zi cu zi (să își găsească o locuință, să își înscrie copii la școală etc.).

Ce joburi sunt disponibile pe platformele voastre pentru cei interesați să lucreze în Danemarca?

Pe workindenmark.dk, sunt disponibile foarte multe locuri de muncă, atât pentru persoane cu mulți ani de experiență într-un domeniu, cât și pentru cei aflați la început de drum. Câteva exemple de joburii vacante: programatori, ingineri, electricieni, muncitori în construcții, infirmieri, tâmplari etc. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pot accesa oferte de locuri de muncă scrise în limba engleză în baza noastră de date, folosind denumirea postului, nivelul de educație, calificarea sau alte cuvinte cheie.

Cum pot aplica la acestea?

După ce au găsit un job de interes pe site-ul nostru, pentru a aplica trebuie doar să urmeze instrucțiunile date în anunțul de angajare propriu-zis. Ceea ce înseamnă, de multe ori, să aplice direct la angajator, accesând link-ul din anunț și încărcând documentele solicitate.

În ciuda realizărilor în plan profesional și aprecierii oamenilor din jur, unele persoane se simt asemeni unor impostori la locul de muncă, având sentimentul că nu sunt suficient de bune sau competente, indiferent de succesul pe care îl au. Totodată, au tendința de a-și autotrasa standarde extrem de ridicate, simțind că dacă un lucru nu e perfect, e echivalent cu un eșec. Acest fenomen poartă numele de sindromul impostorului și este întâlnit frecvent în mediul profesional și nu numai. Noi ne-am dorit să aflăm mai multe despre subiect și am stat de vorbă cu psihoterapeutul Amalia Ciuca despre ce presupune sindromul impostorului, cum se manifestă, care sunt factorii care îl generează, cum poate fi tratat și prevenit, cum impactează parcursul profesional al unei persoane, care sunt grupurile demografice sau profesiile mai predispuse și multe altele.

Cum ai defini sindromul impostorului?

Nu cred că există o definiție formală general agreată, dar putem spune că sindromul impostorului este un fenomen psihologic în care oamenii se îndoiesc de abilitățile și realizările lor și trăiesc cu o teamă persistentă că vor fi descoperiți și expuși în fața celorlalți ca fiind impostori. Mai simplu spus, putem vorbi despre sindromul impostorului atunci când, în ciuda dovezilor externe ale competenței noastre, ne facem griji că nu suntem la fel de deștepți, talentați sau calificați pe cât cred alții că suntem sau pe cât credem noi că ar trebui să fim, și trăim cu frica și rușinea că adevărul va ieși la iveală. Aproape toți oamenii suferă la un moment dat în viață de un astfel de episod (70-80% spun cercetările), dar durata și severitatea variază destul de mult.

Cum se manifestă acesta?

De obicei, sindromul impostorului se manifestă în relație cu domeniul profesional, dar nu se rezumă strict la acesta și există mai multe caracteristici cheie:

• Îndoială de sine: acești oameni au dubii în privința propriei persoane, își pun frecvent la îndoială abilitățile și se simt inadecvați în ciuda realizărilor lor.
• Perfecționism: stabilirea unor standarde extrem de înalte pentru sine și senzația de eșec dacă aceste standarde nu sunt îndeplinite
• Frica de eșec și expunere: îngrijorarea constantă de a fi descoperit și a fi dat în vileag, cu consecințe foarte negative pe termen mai lung, cum ar fi excluderea și respingerea din partea celorlalți (colegi, prieteni, familie).  
• Atribuirea succesului factorilor externi: convingerea că succesul se datorează norocului, timpului sau ajutorului altora, mai degrabă decât propriilor abilități și eforturi. Se mai numește și incapacitatea de a internaliza succesul.
• Supra-implicare sau supra-pregătirea: Compensarea inadecvării percepute de sine prin munca excesivă.

Care sunt factorii care îl generează?

Etiologia acestui fenomen este bineînțeles multifactorială și deocamdată nu s-a ajuns la un consens formal în privința factorilor implicați. Fenomenul a fost recunoscut și numit așa de către Clance și Imes în 1978, dar în ciuda faptului că a trezit interesul opiniei publice, nu a fost foarte atent și nici foarte riguros investigat de către comunitatea științifică. Cred că putem menționa câțiva factori relevanți: experiențele personale în cadrul dinamicilor și interacțiunilor din familie (ex. așteptările părinților, atitudinea acestora față de greșeli, comparațiile între frați sau cu alți copii, valorizarea muncii și a perfecțiunii, oferirea atenției și iubirii condiționat, doar în funcție de realizări etc.), dar și din mediul școlar; anumite trăsături de personalitate (perfecționism, neuroticism);  factori sociali și culturali (presiuni legate de competență și performanță, modestie etc.); contexte educaționale sau de muncă extrem de competitive.

Cum impactează sindromul impostorului parcursul profesional al unei persoane?

Fenomenul poate rămâne latent perioade mari de timp. Dacă severitatea este mare și fenomenul se manifestă des în mod activ, consecințele pot fi foarte negative. Pe de-o parte, satisfacția și performanța la locul de muncă pot fi reduse. Acești oameni s-ar putea să nu-și atingă niciodată potențialul real sau nu vor primi niciodată aprecierile pe care le merită, pentru că au tendința să se ascundă și să evite cel puțin parțial asumarea de riscuri în carieră. Mai mult decât atât, sindromul impostorului este strâns legat de diverse probleme de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea, depresia, stresul cronic și burnout-ul.

Există anumite grupuri demografice sau profesii mai predispuse la sindromul impostorului? Dacă da, care sunt acestea.

Inițial, fenomenul a fost identificat în rândul femeilor cu performanțe academice ridicate și multă vreme s-a considerat că se regăsește cu predilecție la femei, în domeniile medicale sau academice, la cele mai înalte nivele de performanță. Cercetările mai recente au documentat aceste sentimente de inadecvare în rândul bărbaților și al femeilor, în multe medii profesionale, la diferite niveluri și în rândul mai multor grupuri etnice și rasiale. În continuare, se vorbește mai des despre acest fenomen la persoanele aflate în poziții înalte și cu multe reușite (high-achievers), dar probabil că asta se datorează și faptului că acolo discrepanța e mai mare între realitatea internă a indivizilor și dovezile obiective, din lumea externă.

Cum poate fi tratat acest sindrom și care sunt etapele?

Nu cred că se poate vorbi despre tratament atâta vreme cât nu este încadrat ca fiind o tulburare psihologică/medicală. Termenul inițial de fenomenul impostorului cred că este mai potrivit. Cu toate acestea, costurile și distresul acestor oameni sunt reale și merită atenție. În primul rând, ar fi nevoie de psihoeducație, care să ducă la recunoaștere și asumare, abia apoi putem vorbi despre intervenții. În cazurile mai severe, cu siguranță, este nevoie de consiliere psihologică și poate necesita intervenție pe termen mai lung, mai ales dacă sentimentul de inadecvare al propriei persoane este unul generalizat. 

Ce măsuri pot fi luate pentru a preveni dezvoltarea sindromului impostorului?

Dacă ne uităm la factorii care contribuie la apariția acestui fenomen este evident că și prevenția trebuie să fie una sistemică. Aș recomanda aici cursuri de instruire pentru părinți, pentru cadrele didactice, pentru manageri; programe de consiliere în carieră și programe de mentorat. În mediile profesionale, e foarte importantă dezvoltarea unei culturi organizaționale care să ofere angajaților siguranță psihologică. E foarte importantă normalizarea și încurajarea discuțiilor deschise despre îndoiala de sine, pentru a reduce stigmatizarea. Liderii, mentorii pot modela vulnerabilitatea prin împărtășirea propriilor experiențe cu îndoiala de sine.

Știm că în perioada 7-9 iunie vei lua parte la The Inner – Mapping Inside, cel mai mare eveniment de explorare a stării de bine și de dezvoltare personală din România. Te rugăm să ne spui ce subiecte vei aborda și de ce ar trebui să participe publicul larg la acest eveniment.

Da, așa este. Anul acesta voi participa cu o prelegere, dar și cu un workshop. Tema celor două este comună și am ales să o exprim prin acest dicton Devino ceea ce ești.  Este vorba despre o invitație la explorarea imaginii de sine și un îndemn la curaj, conștientizare, acceptare, asumare, compasiune și iubire. Studiile, dar și propria mea experiență de psihoterapeut mi-au arătat că o reprezentare distorsionată a propriei persoane și o atitudine de critică și respingere față de noi înșine reprezintă factori de risc și de menținere pentru diverse probleme de sănătate mentală, dar și de blocaj în tratarea acestor probleme. Ne afectează relațiile interpersonale, calitatea vieții și performanțele profesionale. Cu siguranță, sindromul impostorului este un caz particular pentru tema aleasă de mine, deoarece implică tot o imagine de sine distorsionată. Kets de Vries observa la un moment dat că, în realitate, toți suntem impostori într-o anumită măsură: Noi jucăm roluri pe scena vieții, prezentând un eu public care diferă de eul privat… Afișarea unei fațade este parte integrantă a condiției umane. Ei bine, eu îmi doresc tare mult să contribui la o schimbare în acest sens, să reducem discrepanțele dintre sinele nostru real și ceea ce putem fi în mediul socio-profesional.

Să facem un exercițiu de imaginație: cineva te întreabă: Cum devin ceea ce sunt? Care e răspunsul tău?

Foarte grea întrebare, dar foarte pertinentă, recunosc. Un răspuns mai cuprinzător voi încerca să ofer și să construiesc împreună cu participanții la cele două evenimente, tot ce pot să spun acum e că această devenire e un proces lung, ce durează o viață întreagă. Pentru a începe e nevoie să ne oprim un pic din fugă și să ne facem loc în propria viață, în propriile agende, pentru a ne explora pe noi înșine cu deschidere și curiozitate, curaj și compasiune. E adevărat că avem nevoie și de cel puțin o relație autentică, de o altă ființă umană care să fie cu noi în procesul acesta de integrare și construire a Sinelui, pentru că poate fi extrem de dureros pe alocuri. Această relație o putem avea cu un prieten bun, cu partenerul, psihoterapeutul sau cu duhovnicul nostru. Bineînțeles că ceea ce ne oferă fiecare e diferit, dar esența constă în a găsi un spațiu sigur și sprijin în a fi noi înșine.