Categorii
Interviuri Joburi

Hai să povestim cu Dumitru Slonovschi

Astăzi stăm de vorbă cu Dumitru Slonovschi, directorul Magenta Cosulting. Citește interviul realizat de echipa Târgul de Cariere și află detaliile primului job pe care l-a avut Dumitru, cum a fost la primul interviu și ce recomandări are pentru tinerii care se pregătesc de angajare.

Cum ai ales domeniul antreprenoriatului și cum ai înțeles că anume acolo este locul tău?

Dumitru Slonovschi: Dacă să-mi expun lista de facultăți absolvite, masterate și doctorat, probabil m-aș fi considerat un academician. Deseori, considerăm că academicienii nu sunt buni antreprenori, dar dragostea de cercetări sociologice a venit probabil anume din dorința de a învăța și studia mai multe obiecte. Cercetările de piață, sociologice etc. sunt o sursă interminabilă de informații noi, date și analize complexe care îmi satisfac dorința de informații și spiritul antreprenorial simultan.

Cum ai ales primul job sau poate el te-a ales? Povestește-ne care au fost primele tale aventuri profesionale?

Dumitru Slonovschi: Învățam la Lund, Suedia, student fiind mă angajasem la un job într-o companie de cercetări, unde, pe lângă faptul că făceam cafea și xerox, am învățat multe din domeniul, care urma să devină și viitorul meu profesional. Mai mult ca atât, șeful companiei îmi devenise mentor și chiar vreo doi ani în urmă l-am și vizitat.

Cum a fost primul interviu?

Dumitru Slonovschi:  La job-ul menționat mai sus, cam vreo 20 de ani în urmă, angajatorul m-a invitat la un business lunch într-un restaurant indian din Lund, unde urma să aibă loc interviul. Am comandat ceva aleatoriu din meniul necunoscut mie, iar mâncarea s-a adeverit a fi extrem de iute. Respectiv, am început să transpir excesiv, mă făcusem roșu și nu puteam răspunde la întrebări pentru că abia de îmi simțeam limba. A fost cel mai dificil interviu pentru mine 🙂

Care este cel mai enervant stereotip de la job-ul tău? Și cum l-ai combătut?

Dumitru Slonovschi: Probabil că cercetările sunt plictisitoare. Noi nu încercăm să-l combatem, pentru că, probabil, cu câți mai mulți oameni cred astfel, cu atât mai mult de lucru am eu :). Dar nu doar din acest motiv, cercetările sunt procese complexe, standarde internaționale de urmat, reguli, și un număr mare de operatori, analiști de date, infrastructură, dar toate acestea fac parte dintr-un proces foarte interesant și pentru noi, tare fun.

Cum îți găsești angajații și de ce recomanzi Târgul de Cariere ca instrument de recrutare?

Dumitru Slonovschi: Noi întotdeauna avem nevoie de oameni buni în companie. Oameni capabili să învețe, să depună efort, să lucreze uneori până târziu, dar și să savureze succesele sale în companie alături de colegi. Datorită faptului că Târgul de Cariere se desfășoară deja bianual, ne permite, în primul rând, să planificăm numărul de oameni necesar o dată la jumătate de an, să revizuim în acest timp necesitățile de resurse umane, iar o dată cu evenimentul, să depunem efort să suplinim numărul necesar, fără a avea nevoie de campanii și recrutări continue. Acest moment, salvează timp, bani și resurse umane care pot face alte activități importante pentru companie.

Povestește-ne care sunt cele mai întâlnite perle la angajații tăi?

Dumitru Slonovschi: Eu mă simt un antreprenor tare norocos, care are o echipă construită de-a lungul mai multor ani, cu care am legat prietenii, iar perlele sunt deja glumele noastre zilnice cu care ne luam peste picior unii pe alții, după cum spuneam – cercetările sunt vesele.

Ce recomandări ai da tinerilor care merg pentru prima dată la un interviu? Ce ar trebui să facă și ce nu?

Dumitru Slonovschi: În primul rând să știe informații despre companie, să fi analizat activitatea companiei, site-ul și să știe detalii despre poziția pe care aplică, astfel ajustându-și CV-ul sau prestația la interviu în conformitate cu cerințele job-ului. În plus, să nu vină să zică că vrea să învețe. Nici un angajator nu vrea să învețe pe cineva de la început, să investească până rezultatele lui vor fi conform cerințelor. Potențialii angajatori, înțeleg că nimeni nu se naște pentru poziții exacte, și este nevoie de timp de adaptare și învățare a produsului, proceselor companiei, care pot fi specifice pentru fiecare în parte, în schimb potențialul angajat poate găsi alte abilități ale sale pentru care el poate pune accent și care pot fi un avantaj pentru poziția dată.

Categorii
Sfaturi

Hai să povestim cu Tatiana Cartoflea

Tatiana Cartoflea, șef serviciu resurse umane în cadrul companiei Petrom-Moldova este noua noastră gazdă în seria de interviuri marca Târgul de Cariere. Hai să aflăm împreună, direct de la Tatiana, cum e să lucrezi într-o companie multinațională în domeniul petrolului și ce nu trebuie să faci la un interviu de angajare și care sunt cele mai amuzante perle auzite de la candidați în cariera sa de peste 12 ani. 

Cum ai ales domeniul HR și cum ai înțeles că anume acolo este locul tău?  

Tatiana Cartoflea: Eu m-am îndrăgostit de domeniul HR încă din facultate. Fiind studentă la USM la facultatea de drept economic, filiera francofonă, am avut parte de un stagiu într-un birou de avocați din Nice, Franța, care era specializat mai mult pe probleme ce țineau de dreptul muncii și protecției sociale. Revenind acasă, am pregătit o lucrare de cercetare pe similitudini și diferențe între legislația muncii din Moldova și Franța. Lucrarea a fost apreciată, iar în anul 2006 eu am fost acceptată în Programul AEF (Agence pour l’Enseignment Francais) și am devenit studentă bursieră a Guvernului Francez la Universitatea Bordeaux IV din Franța, unde în urma studiilor și a stagiului profesional pe care l-am avut – am înțeles că HR-ul este pentru mine.


Cum ai ales primul job sau poate el te-a ales? Povestește-ne care au fost primele tale aventuri profesionale?  

Tatiana Cartoflea: Prima aventură ca și job în HR a fost să-mi găsesc un loc de stagiu în ultimul an de master profesional. Învățasem toate tehnicile cum să-mi fac un CV cât mai atrăgător și cum să-mi pun în valoare toate atuurile pe care le-am: cunoașterea fluentă a 3 limbi, lucrări de cercetare, stagii anterioare, experiențe de voluntariat etc. Până a fi acceptată la stagiere într-o companie din Franța, am transmis CV-ul la vreo 20 de companii și am participat la vreo 5 interviuri. Am avut norocul să fiu acceptată într-o multinațională cu prezență în 12 țări și peste 20.000 de mii angajați la acel moment. Oferta a venit împreună cu provocarea de a urca pentru prima dată la volan în Franța și a merge pe autostradă cu o mașină care era cam de aceeași vârstă cu mine. În cele 5 luni de muncă la Eurovia Vinci am descoperit domeniul HR cu toate provocările și m-am îndrăgostit definitiv de această lume.

Cum a fost la primul tău interviu?

Tatiana Cartoflea: Primul meu job odată revenită acasă, a fost într-un cabinet de consultanță juridică. Am fost recrutată pentru a mă ocupa în principal de consultanță în problemele salariaților cu angajatorii, dar și de selecția și plasarea în câmpul muncii. Cel mai amuzant moment a fost atunci când am fost întrebată dacă știu să fac tabele de pontaj și să calculez salariul. Normal că nu știam! Și nici nu vedeam pe atunci legătură cu ceea ce urma să fac eu. Am înțeles mai târziu – că în HR trebuie să știi de toate..

Povestește-ne puțin din traseul tău profesional. Cum ai ajuns să lucrezi la compania Petrom? 

Tatiana Cartoflea: Oferta de lucru de la Petrom Moldova a venit pe neașteptate. Recomandarea a venit de la profesorul meu de la facultate, care m-a contactat și mi-a spus că se caută șef de serviciu resurse umane, cu experiență internațională, care urma să aibă ca sarcină principală implementarea politicilor de resurse umane într-o companie care era într-o perioadă de tranziție și adaptare la noile cerințe ale Grupului OMV, grup din care urma în curând să devină parte. A urmat un interviu de vreo 3 ore, după care, în câteva zile, m-au anunțat că sunt acceptată. La ai mei 24 de ani să-mi încredințeze cineva un rol atât de important și responsabil într-o companie în care erau peste 1200 de angajați mi se părea ireal. Dar se pare că cineva a decis atunci să-mi acorde un vot de încredere. Și de-aici a început aventura Petrom.

Ai avut momente gele, de epizare? Cum reușești să treci peste ele și să faci față stresului?

Tatiana Cartoflea: Am avut și așa momente… În special la început, când trebuia să învăț totul din mers, dar să și schimb multe lucruri. În 2 luni a venit noul management și a trebuit să încep a comunica doar în engleză, după ce timp de 12 ani învățasem și vorbisem doar franceză. Prima provocare depășită. În 4 luni, reușisem împreună cu echipa să implementăm noul sistem de parteneriat în Retail conform cerințelor Grupului și să transferăm circa 1.000 de angajați în firmele partenere. Iată aici adevărată adrenalină: concept nou, reticență din partea multora, termeni restrânși etc. Au urmat câțiva ani cu planuri de reorganizare, outsourcing și proiecte de aliniere, până când am ajuns la structurile organizaționale și procesele de management aliniate la standardele internaționale ale Grupului OMV. 

O multitudine de proiecte au apărut, au crescut și s-au dezvoltat în paralel cu copiii mei și care mi-au adus bucurii extreme și experiență valoroasă: prima procedura de recrutare, primul centru de evaluare, primul sistem de performanță, primul premiu în calitate de cel mai bun angajator, etc. Pentru toate aceste procese au fost stabilite politici și standarde care să asigure oamenilor din companie procese clare, transparență, siguranța respectării drepturilor și dezvoltare continuă.  Apoi, au urmat coordonarea proiectului de quality management, rolul de ofițer de conformitate și protecția datelor cu caracter personal, implicarea în proiecte de CSR, precum și proiecte de comunicare internă. 

Momentele mai dificile au fost acoperite de încrederea managerului și de satisfacția de a duce la bun sfârșit fiecare proiect încredințat. De ce iubesc eu această Companie? Deoarece e Compania care este orientată pe starea de bine a oamenilor săi, care are o cultură corporativă demonstrată în timp și unde nu e loc de plictiseală.

Povestește-ne care sunt cele mai întâlnite perle de la candidații veniți la interviu?  

Tatiana Cartoflea: Am avut un candidat, care după ce a fost refuzat motivat pentru o poziție, m-a așteptat vreo câteva seri la rând peste drum de oficiu ca să-mi ceară explicații de ce a fost refuzat și să încerce să mă convingă că el e cel mai potrivit candidat. Un alt candidat, care la plecare mi-a spus “Sper că n-o să mă refuzați și D-stră… Am fost deja la atâtea interviuri.. și nimic… Ultima vreme – nici la fete nu am noroc”. Aici chiar mi-a fost greu să-mi rețin zâmbetul. 

Ce recomandări ai da tinerilor care merg pentru prima data la un interviu? 

Tatiana Cartoflea: Ar trebui să fie pregătiți, open mind și încrezători.  Ce ar trebui să nu facă? – Să nu mintă! Minciuna are picioare scurte. 

De cele mai dese ori, eu mă conduc după 2 mottorui: “Gândește pozitiv, pentru că gândurile se materializează” și “Când simți că nu mai poți, înseamnă că mai poți puțin” . E important să crezi în tine, mai ales după primul interviu, când vin cu adevărat provocările la locul de muncă!

 

Categorii
Interviuri

Hai să povestim cu Ovidiu Ghiuzan

Echipa Târgul de Cariere prezintă o nouă poveste de succes și experiența primului loc de muncă a lui Ovidiu Ghiuzan, HR Talent & Development Manager la cea mai mare companie din Iași, Delphi Technologies.

Află în interviul de mai jos de la Ovidiu cum este sa coordonezi trei dintre cele mai frumoase arii ale HR-ului: Learning & Development, Recrutare, Comunicare & Employer Branding la compania Delphi Technologies. De asemenea, hai să afli cum și-a găsit primul loc de muncă la un eveniment de recrutare și cum ar trebui să te pregătești pentru un interviu!

Cum ai ales domeniul HR și cum ai înțeles că anume acolo este locul tău?

Ovidiu Ghiuzan: Totul a început la un târg studențesc de cariere. Eram student la Ingineria și Protecția Mediului în cadrul Universității Tehnice Gheorghe Asachi din Iași, la sfârșitul anului 3. Am completat un CV și mi-am zis că vreau să aplic la un internship pe perioada vacanței. La o zi după ce am aplicat am fost sunat și mi s-a propus o poziție de Summer Job în departamentul de HR al companiei în care lucrez și acum. Am rămas fără cuvinte, și-mi aduc aminte că am întrebat recruiterul care mă sunase dacă s-a uitat în CV-ul meu, pentru că eu sunt student la Protecția Mediului; am fost asigurat că nu este nici o problemă și am fost invitat la interviu. Au urmat 2 interviuri și am primit jobul. Acea vară a fost memorabilă și mi-a plăcut la nebunie.

Cum ai ales primul job? Sau poate el te-a ales pe tine? Povestește-ne care au fost primele tale aventuri profesionale.  

Ovidiu Ghiuzan: După ce s-au încheiat cele 3 luni de contract, mi s-a propus să continui. Am refuzat, îmi doream să profit la maxim de activitățile în care eram implicat la facultate. Pentru mine anul 4 de facultate a fost cel mai intens an din viața mea. Am călătorit atât în țară cât și în afară cu proiecte academice. Am organizat cel mai fain curs festiv și cel mai tare banchet, de ne-au ținut minte toți profesorii.

La acel moment mă gândeam că poate am gresit și ar fi trebuit să rămân la job, cel mai probabil urma să primesc un contract nedeterminat. Însă am refuzat și le-am spus colegilor că după ce voi finaliza anul 4 le voi da un semn și, dacă vor avea un post disponibil, mă voi întoarce cu drag.

Cum a fost primul interviu? Care a fost cel mai amuzant moment?   

Ovidiu Ghiuzan: Cine poate uita primul interviu? Era o zi înnorată. M-am trezit de dimineață, mi-am pregatit costumul, pantofii, cămașă albastră și cravata vișinie – ca la carte. Când să ies din casă a început să plouă, nu aveam umbrelă. De la căminul studențesc până la companie am făcut 30 minute cu autobuzul. Fabrica era în construcție și se afla la marginea orașului, la 1 km de șoseaua principală. Drumul era pietruit și brăzdat de roțile camioanelor care trecuseră înaintea mea. Mi-am suflecat pantalonii și am ajuns ”plouat” și murdar…nici nu-mi mai venea să intru, dar am zis: ce am de pierdut? Nu-mi aduc aminte ce s-a întâmplat în timpul interviului, însă știu că am ajuns acasă, am făcut un duș, mi-am pus căștile în urechi și meditam la cât de ghinionist am putut să fiu. Pe la ora 16.00 am fost sunat și mi s-a transmis că am fost acceptat. Nu-mi venea să cred! Am reușit!

Povestește-ne puțin din traseul tău profesional. Cum ai ajuns să lucrezi la compania Delphi Technologies?

Ovidiu Ghiuzan: La sfârșitul anului 4 am pus mâna pe telefon și am sunat foștii colegi. O parte din ei primiseră contractul nedeterminat, alții chiar fuseseră promovați. Le-am spus că mi-aș dori tare mult să mă reîntorc și dacă au un loc și pentru mine, să-mi dea un semn. În ziua în care îmi susțineam lucrarea de licență am fost sunat și m-au întrebat: Ovidiu, avem 2 oportunități pentru tine, o poziție pe HR și o poziție pe Protecția Mediului, ce te-ar interesa? Hmmm … păi pe HR am fost…pe Mediu vreau. Perfect, mâine te așteptăm la interviu. Îmi aduc aminte 4 lucruri:

  1. M-am îmbrăcat tot la costum și cravată
  2. Vremea a fost excelentă de data asta
  3. Interviul l-am avut cu actualul meu HR Manager, Andreia Zaharia, o persoană excepțională, și 4. Am primit jobul!

După mai bine de 3 ani, ca Environmental Engineer învățasem cam tot ce se putea învăța și parcă  nu mă simțeam în largul meu, eram limitat și plafonat. În acea perioadă se eliberase o poziție de Junior Recruiter, am aplicat, am fost acceptat și am convenit cu HR Managerul să împart munca: 50 % mediu, 50% recrutare. După 2 luni am renunțat definitiv la Protecția Mediu și am trecut full pe recrutare. Am savurat orice moment și am acumulat o mulțime de informații. Pe rând, am ajuns să coordonez echipa de recrutare, echipa de learning & development și mai apoi echipa de employer branding.

 

 

Care este cel mai enervant stereotip din domeniul tău? Și cum l-ai combătut?

Ovidiu Ghiuzan: Oamenii privesc cu reticență departamentul de HR (iar acesta poate fi însăși un stereotip) din mai multe motive. Unele sunt motive logice, bazate de cele mai multe ori pe o interacțiune negativă cu un angajat sau cu mai mulți din acest departament. Însă, motivul pentru cei care ”nu iubesc” departamentul de HR îl reprezintă de fapt lipsa conștientizării importanței acestui departament într-o organizație ca fiind un partener strategic și legatura dintre conducere și angajați.

Cel mai mai enervant stereotip pentru mine este: HR-ului îi pasă doar de interesele companiei și ale managerilor. În orice situație de reclamație a angajaților, HR-ul va ține partea companiei și nu a angajatului, ceea ce nu este adevărat și lupt în fiecare zi să schimb acest stereotip.

Ai avut momente de burn-out? Cum ai trecut peste ele?

Ovidiu Ghiuzan: Dar, cine nu a avut? Întrebarea corectă este: când ai avut ultimul burn-out? Îmi aduc aminte că după ce m-am angajat, tata mi-a zis că trebuie să lupt și să muncesc mult pentru a reuși în viață. El a lucrat 35 de ani în același loc, însă în zilele noastre asta nu se va mai întâmpla. Din păcate stresul și presiunea task-urilor zilnice fac să avem momente în care simțim că explodăm. Găsim greu balanța între muncă și viața personală iar de cele mai multe ori ne ascundem în spatele expresiei: Trag acum, cât sunt tânăr și pot. Personal, îmi dau seama că am ajuns la burn-out atunci când vin acasă și în loc să mă deconectez și să fiu dedicat familiei, deschid laptopul și lucrez până târziu. Aud undeva într-una din urechi rugămințile copilului de a mă juca cu el, dar eu rămân în continuare conectat și parcă am stomacul în gât și inima o simt în venele din cap.  Cum procedez? Am un pact cu soția, ne tragem semnale de alarmă reciproc și ne atenționăm. Apoi, în primul weekend plecăm cu toții în natură, ne odihnim și ne deconectăm. După ce ne întoarcem, analizez situația, iau decizii, deleg din task-uri și mă organizez în așa fel încât să nu mai ajung în punctul din care am plecat.

Ce recomandări ai da tinerilor care merg pentru prima data la un interviu?

Ovidiu Ghiuzan: Să se pregătească citind despre job și angajator. Să arate că își dorește acel job, să fie natural și să nu încerce să joace un rol fals, văzut pe youtube sau în filme. Să aibă bun simț, o îmbrăcăminte decentă și o atitudine pozitivă.

Spune-ne care este motto-ul tău după care te conduci?

Ovidiu Ghiuzan: Nu am un motto după care mă conduc în viață, însă am 3 principii pe care le urmăresc atent:

  1. să am un impact pozitiv pentru cei din jurul meu
  2. seara, când pun capul pe pernă, să adorm liniștit, împăcat cu mine și acțiunile întreprinse
  3. să mă simt bine în pielea mea, orice aș fi și orice aș face.
Categorii
Interviuri

Hai să povestim cu Mihai Cotos

Printre antreprenorii intervievați de echipa Târgul de Cariere, în cadrul proiectului menit să prezinte povești de succes și experiența primului loc de muncă, se numără și Mihai Cotos, managerul firmei Târgul de Cariere.

„Evenimentalist” și antreprenor cu experiență de peste 14 ani în domeniul organizării de evenimente, Mihai a fost implicat de-a lungul timpului într-o serie impresionantă de evenimente, de la Jazz în the Park, Cluj Craft Beer Festival sau Photo România Festival și până la Cluj Tech Society și chiar Digital Crusade.

În interviul de mai jos vom afla cum un caracter curios și ambițios te ajută să rămâi implicat în proiectele pe care le iubești, cum atitudinea contează atunci când vrei să faci imposibilul, iar cum atunci când faci ceva cu pasiune, te încarci din energia echipei pentru a trece peste momentele de stres la locul de muncă.

Cum ai ales domeniul evenimentelor de recrutare?
Mihai Cotos: Primii mei doi ani de facultate au fost definitorii pentru ceea ce a urmat. Deziluzionat să constat că visele din liceu nu se potrivesc cu realitatea din universitate, dezamăgit de curriculum și de lipsa de aplicabilitate în practică a materiilor studiate, mi-am dat seama că nu am fost deloc ghidat de sistemul de educație pentru primii mei pași în viață profesională. Mai mult, pentru angajarea la PRIMUL JOB, ți se cerea experiență. Ce experiență profesională poți avea ca student în anii terminali sau ca proaspăt absolvent?
Și pentru că nu eram singurul care simțea și gândea toate acestea, împreună cu doi colegi din AIESEC – o organizație al cărui membru am fost pe toată durata facultății – am pus bazele unui prim eveniment de recrutare, în noiembrie 2006, în Cluj-Napoca, la Casa de Cultură a Studenților. Fiecare am făcut de toate pentru acest prim eveniment: vânzări, montaje de standuri, machete, lipit afișe, comunicare. Și am prins curaj să continuăm!

Cum ai ales primul tău job? Povestește-ne puțin despre primele tale aventuri profesionale.
Mihai Cotos: Sunt un norocos: nu a fost nevoie să mă angajez niciodată! Am prins de timpuriu microbul antreprenoriatului și am reușit să mă întrețin din inițiativele mele.
Cu primii bani făcuți din design (web, machete) înca din anul 3 de facultate am reușit să pun bazele mai multor firme cu mai mult sau mai puțin succes. Nu m-am temut niciodată să testez și cred că asta e “arma mea secretă”. Mereu am căutat să construiesc alături de oamenii apropiați – cu unii am rămas și acum partener în multe inițiative.
Îmi amintesc cu drag de începuturile Târgului de Cariere – la momentul lansării singurul eveniment privat de recrutare în sistem de caravană națională, de business-ul de pionierat cu cărți audio – gândit mult prea înainte de trend, implicarea mea într-o firma de traininguri cu specializare pe Train the Trainers, dar îmi amintesc și alte inițiative fără legătură cu zona de events și pentru care am fost mai degrabă finanțator decât parte activ implicată: farmacie, bar șamd.

Care este cel mai enervant stereotip de la job-ul tău? Și cum l-ai combătut?

Mihai Cotos: Răspunsul “NU SE POATE” mă enervează și mă ambiționează în egală măsură.
“BA SE POATE! Doar să vrei!” Sunt convins că orice este posibil, doar să vrei și să îți pui energia și creativitatea la treabă. Mereu există o soluție, trebuie să știi să o alegi pe cea mai potrivită, să își sufleci mânecile și să o aplici.

Povestește-ne puțin despre traseul tău profesional. Cum ai ajuns să faci evenimente?

Mihai Cotos: Privind în urmă, tot ce am construit am construit în jurul oamenilor: evenimente, festivaluri, concerte, programe sau chiar baruri. Din dorința de a face diferența, de a construi ceva, de a influența în bine viețile altora!
În facultate am făcut o alegere extrem de inspirată. Și anume, am ales să-mi petrec timpul liber că membru al unui ONG, AIESEC. Am ajuns să merg la AIESEC mai des decât la școală și am tratat întreagă experiență că pe un job.
O altă oportunitate a fost alegerea mea ca MARKETING VP, în cadrul organizației AIESEC Cluj. Așa am descoperit cât de mult îmi place această zonă și cât de tare mă reprezintă. Și în ziua de azi, tot marketer mă consider și prefer oricând un task de marketing unui alt task de sales sau financiar.
În 2006, am pus bazele Târgului de Cariere și nu mi-am schimbat “jobul” de atunci. An de an m-am adaptat și m-am reinventat alături de echipa mea și alături de parteneri! Tot din 2006 suntem parteneri cu eJobs, un adevărat parteneriat! Ne sprijinim reciproc și creștem împreună în online și offline. Și cu ocazia această țin să le mulțumesc colegilor mei de la eJobs!
În februarie, am ieșit din zona noastră de confort și am sprijinit eJobs în organizarea “Leap” – cea mai mare conferință de HR din România! O experiență importantă care ne-a marcat începutul acestui an!

De-a lungul carierei mele, pe lângă Târgul de Cariere au fost multe alte experiențe – concerte, festivaluri, proiecte – m-am bucurat de toate și am învățat că un antreprenor trebuie să știe când să renunțe și când merită să continue. “Pick your fights!” Altfel nu vei mai avea energie pentru lucrurile care contează!
În ultimii doi ani am reușit să transform în business o altă pasiune de-a mea: gaming-ul! Am extras segmentul de IT&C din Târgul de Cariere și am organizat un alt tip de eveniment de recrutare, completat de mai multe activări din domeniul gaming, inovație, AR, VR. Așa s-a născut Cluj Tech Society și, curând, Digital Crusade – o caravană națională de campionate dedicate pasionaților de e-sports: League of Legends, TFT, CS GO, FIFA. Anul trecut am reușit să ducem conceptul Digital Crusade și la Comic Con – unul din cele mai importante evenimente dedicate fanilor universului fantasy, science fiction și a jocurilor.

 

Ai avut momente de burn-out? Cum ai trecut peste ele?
Mihai Cotos: Este un lucru știut că evenimentele consumă multe resurse! Și nu mă refer la bugete. Viața de evenimentalist e una plină de adrenalină, cu multe ore nedormite, fără zile libere, fără sărbători. Însă, pe cât de mult te consumă organizarea unui eveniment, pe atât de mult te și încarcă. Primești energia echipei tale, a partenerilor tăi, a clienților tăi, a oamenilor care aleg să își petreacă timpul la evenimentul tău! Ajungi să “te hrănești” și să trăiești pentru toată această energie. Important e să păstrezi echilibrul între viața profesională și cea personală. Ușor de zis, mai greu de făcut. O înveți pe propria piele și de cele mai multe ori nu e o lecție ușoară. Dar, cum spuneam și mai devreme “orice este posibil, doar să vrei”!

Care sunt cele mai mari provocări din carieră ta? Poți să ne dai un exemplu concret de situație dificilă pe care a trebuit să o gestionezi la locul de muncă?

Mihai Cotos: Cred că provocarea mea e și provocarea tuturor celor care ne citesc acum, în aceste zile greu încercate. Provocarea e aceeași pentru toți – angajatori și angajați, evenimentalisti sau participanți la evenimente, companii mari și companii mici – CUM TE REINVENTEZI? CUM TE ADAPTEZI FIECĂRUI CONTEXT DE PIAȚĂ, ADUCÂND CEVA NOU ȘI INOVATIV? Reinventarea este esențială pentru un antreprenor de cursa lungă, în momente de criză sau în perioade de acalmie!

De când am crescut business-ul, au crescut și responsabilitățile și a apărut o nouă provocare, una la fel de presantă! Provocarea mea îi vizează pe oamenii din echipa mea, care cred în mine, care mă susțin, care la final de lună se întrețin sau își întrețin familia din ce câștigăm împreună! Îmi doresc să pot să-i ajut să crească profesional, fiecare identificând segmentul în care se regăsește cel mai mult. Mi-aș dori să pot să îi influențez și să le dau curaj să crească, oferindu-le nu soluții ci oferindu-le cele mai bune oportunități de a se dezvolta. Asta m-ar face cu adevărat împlinit… chiar dacă ar însemna că într-o zi vor pleca de lângă mine ca să își construiască propriul lor vis.

Povestește-ne care sunt cele mai întâlnite “perle” la angajații tăi?

Mihai Cotos: Bună întrebare! Am o echipa tare veselă și năstrușnică! Mă mândresc să lucrez cu colegi din toate colțurile țării. Așa că, îți dai seama, cele mai multe “perle” vin din limbajul folosit. Regionalismele ies la iveală mai ales în momentele de presiune și oboseală și atunci afli că ai noștri colegi din Republica Moldova vor să ne “dea un sunet” adică să ne “dea un bip/un apel”. După ce termină montajul, echipa de ardeleni îmi confirmă că “treaba-i oablă” adică totul decurge bine și îmi spune să mă calmez, să nu mă stresez, pentru că ne iese și de data asta: “șezi blând, cumva tăt a fi!”
Eu le spun că vreau “să facem frumos”, iar moldovenii îmi confirmă că e “tat normal”. Ca la final să primesc statusul de la assistant production manager, adică de la “holoangar”.

Un moldovean, o basarabeanca, un bucovinean și un ardelean s-au întâlnit într-o dimineață la sediul firmei! Deja sună a început de banc, dar așa e la noi la birou, zi de zi!

Ce recomandări ai da tinerilor care merg pentru prima dată la un interviu? Ce ar trebui să facă și ce nu?

Mihai Cotos: Cum ziceam, nu am fost niciodată intervievat în calitate de candidat la un job, dar am asistat sau am susținut nenumărate interviuri. Ce am apreciat mereu și ce văd că aduce valoare oricărei astfel de experiențe este onestitatea. Fii sincer cu tine, fii sincer cu cei care te întâlnesc pentru prima dată! Nu încerca să te “over sell” pentru că nu vei putea confirma. Nu fi nici prea modest, pentru că e totuși un concurs și trebuie să îți cunoști și să îți recunoști potențialul. Iar dacă primești un refuz, nu o lua personal: o discuție de 30 de minute și un CV nu te pot defini în totalitate. Orice experiență este o lecție care te pregătește pentru pasul următor. Ia lecția ca atare și mergi mai departe!

Categorii
Interviuri

Hai să povestim cu Alexandru Lebedev

Alexandru Lebedev, fondatorul sitului diez.md, site de știri din Republica Moldova destinat tinerilor, este, așa cum se descrie chiar el, un visător cu normă-n treabă. 

În interviul de mai jos vom afla cum a ajuns Alexandru, la vârsta de nici 30 de ani, să coordoneze o echipă de tineri-reporteri care prezintă știrile echidistant, interesant și fără emoții și îți vom dezvălui din sfaturile pe care le are pentru cei aflați la început de drum profesional. 

Cum ai ales domeniul jurnalism și antreprenoriat? Cum ai înțeles că anume acolo este locul tău? 

Alexandru Lebedev: Eu n-am ales niciodată jurnalismul și niciodată n-am vrut să fiu antreprenor. Dacă sincer, nu prea am fost vreo persoană cu inițiativă dacă lucrurile lucrează bine. Ceea ce nu mi-a plăcut niciodată e ca cineva să-mi dicteze timpul, eu uneori pot să mă cufund în lucru, alteori procrastinez până mă satur de procrastinare, de asta ca să fiu la ale mele 100% în anumite perioade ale zilei e foarte greu.

Eu mereu am vrut să creez campanii crazy, d-asta am ales să învăț Științe ale Comunicării/ PR și nu mi-a fost frică niciodată să testez lucruri noi, de asta chiar și când scriam teza de licență, procrastinam pe Facebook, creând comunități și pagini care să mă facă să mă simt bine și scriam foarte intens pe blog.

Într-o așa conjunctură am început să lucrez la una din primele agenții digitale din Moldova, și să încerc să fac lucruri crazy acolo și vrând să le fac, trebuia să testezi, să încerci, să înveți, să citești ca să înțelegi cum să le faci.

Fiind în spațiul public, am creat diez.md ca experiment, după asta m-am învățat să-l fac sustenabil. Probabil a fost mediul, probabil conjunctura, și probabil prea mult petreceam timp cu comunitatea de la Startup Weekend Moldova, și cu oameni de la care puteam să învăț.

Dacă îmi aduc aminte prin 2010-2011, îmi era tare greu să scriu ceva pe Facebook argumentat și mă simțeam un copil pe lângă toți oamenii cu care vorbeam și interacționăm, atât pe online, cât și pe offline. Dar când înveți din mers și încerci  să-ți creezi mediul în jurul tău, atunci ajungi să înțelegi că locul tău nu-l găsești, locul tău îl creezi și îl construiești în timp.

Cum ai ales primul job sau poate el te-a ales? Povestește-ne care au fost primele tale aventuri profesionale? 

Alexandru Lebedev: Pentru mine e foarte greu de zis care a fost primul meu job. Ca să procrastinez, ajutam și mă implicam în multișoare proiecte. Cu colega de Facultate, Nata Andreev, vreo 2 ani am făcut Papergirl, am fost responsabil de comunicare la primul Moldova Model United Nations, apoi am făcut stagiu la CID NATO și am început să înțeleg relațiile externe, ca mai apoi stagiul să se transforme într-un job de câteva luni. Am câștigat o bursă de studii în anul doi în State, și acolo iar am făcut stagiu (care vreb să fie de o lună), eu am stat vreo 5, în departamentul de vânzare publicitate, și probabil am luat multișoare și de acolo.

Când am revenit și am absolvit, Gurău m-o observat că eram activ pe rețele și m-o luat la Granat, între timp am început să scriu pe Bloguvern.md fiind responsabil de Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Muncii și Protecției sociale, unde citeam multe rapoarte care la început habar nu aveam ce însemnau. Acum când mai citesc texte vechi de pe Bloguvern, nu-mi vine a crede că anumite analize le-am scris chiar eu.

Eu mereu am crezut în ideea că dacă ești activ și faci ce-ți place și o faci bine, joburile vor veni la tine și nu tu le vei vâna. În contextul braindrainului din Moldova, acest lucru acum e cu mult mai sesizabil. Căci la un moment dat se cere în primul rând de la o persoană responsabilitate, după asta alte lucruri se învață. 

Cum a fost primul interviu? Care a fost cel mai amuzant moment? 

Alexandru Lebedev: Primul interviu l-am avut cu Artur Gurău la Pizza Celentano, unde am mâncat rissotto și băut compot. Artur mă întreba ce pot face și ce nu pot face. Când mă întreba dacă știu anumite chestii, ele îmi păreau așa de bază că nu credeam că cineva te poate întreba asta la interviul de angajare.

Oricum mă mai întreba și alte lucruri care nu le-am făcut niciodată, dar eram gata să învăț. Atunci am înțeles că de multe ori interviurile nu-s despre ce poți și ce nu poți, dar despre dacă ai vrea să lucrezi cu o anumită persoană sau nu. Care ideile despre viață și dacă unele chestii personale, nu ar putea interveni în procesul de lucru.

Cel mai amuzant lucru e că inițial nu credeam că văzându-mă cu Gurău, acesta e interviu de angajare, ci mai mult hai la un lunch, să vedem dacă putem face ceva împreună. Eu eram sigur că nu mă va lua, de asta nu tare m-am îngrijorat. Mai mult m-am îngrijorat cât peste o perioadă mi-o zis de când începem. Și atunci s-a pornit sindromul impostorului crezând că încă nu-s pregătit pentru a face față unor responsabilități atât de mari, totuși aveam o curiozitate tare mare, și așa cum a fost și cu diez. Nu știu dacă pot face, da hai să încercăm și dacă ceva rezolvăm problemele atunci când ele apar. 

Care este cel mai enervant stereotip de la job-ul tău? Și cum l-ai combătut? 

Alexandru Lebedev: Oamenii cred că cei care lucrează în media aproape nu fac nimic și totul este ușor. Totuși am avut atât de mulți stagiari care n-au rezistat nicio săptămână atunci când trebuiau să identifice subiecte și să fie creativi. Iar media înseamnă foarte multă cercetare, toleranță și interacțiune cu oamenii. 

 

Povestește-ne puțin din traseul tău profesional. Cum ai ajuns să lansezi Diez.md?  

Alexandru Lebedev: Diez-ul a venit cam după doi ani de Granat, într-o perioadă când nu mă simțeam deloc creativ și o asemenea provocare a venit pentru a mă trezi și a-mi demonstra că totuși mai am ceva creativitate în mine. 

Probabil diez.md s-a pliat foarte bine pe necesitățile persoanelor cărora ne adresăm și pentru că nici noi nu eram guru în jurnalism și eram aceeași cititori care căutau idei faine, ne-a făcut să ne diferențiem și iaca-iaca să avem 7 ani pe piață. 

Ai avut momente de burn-out? Cum ai trecut peste? 

Alexandru Lebedev: Cu cât faci mai mult un lucru cu atât burn-outurile sunt mai frecvente. Dar ele apar doar dacă îți pasă și te dedici. La Granat a venit cam după doi ani, la #diez de asemenea, prima dacă când am ajuns să simt că gata nu mai pot a fost la aniversarea de 2 ani diez, după asta deja în fiecare toamnă am o perioadă când vreau să-mi bag piciorul în tot și să dispar. 

Eu aleg să călătoresc, pentru un pic de respiro, și desigur în timp alegi să investești timpul tău într-o mână de oameni care îți sunt dragi și mereu vor fi o prioritate. Cu care poți vorbi și despre viitorul Moldovei și despre butplug, și despre care e cea mai bună bere, sau unde ar trebui să faci investiții.

Care sunt cele mai mari provocări din carieră ta? Poți să ne dai un exemplu concret de situație dificilă pe care a trebuit să o gestionezi la locul de muncă? 

Alexandru Lebedev: E greu de zis care sunt cele mai mari provocări, încă pentru mine e să mențin diezul pe linia de plutire și să nu am o perioadă mai lungă când vreau să renunț la tot și la toate. 

Cum îți găsești angajații și de ce e atât de fain să lucrezi la Diez? 

Alexandru Lebedev: E destul de greu să găsești oameni care gândesc ca echipa #diez și tare mă bucur când acest lucru se întâmplă. Eu cred că noi ne găsim cumva reciproc și ne îndrăgostim, dacă oamenii nu se îndrăgostesc de diez, ei tare repede pleacă.

Echipa #diez e faină, pentru că avem libertatea să scriem și serios și mai puțin serios, să fim și jucăuși și concreți, iar dacă ai o idee, cel mai probabil vei avea tot suportul echipei pentru a o implementa.

Ce recomandări ai da tinerilor care merg pentru prima dată la un interviu? Ce ar trebui să facă și ce nu?

Alexandru Lebedev:  Eu cred că la un interviu trebuie să fii tu, să nu promiți mai multe decât poți face și poți învăța, să zici ce crezi chiar dacă întrebările sunt: dacă au fumat vreodată marijuana. Să demonstrezi că ești responsabil și că dacă ai promis ceva, atunci vei face. Pe o piață așa de mică ca cea a Moldovei e greu să-ți construiești numele dar mult mai ușor să ți-l pierzi. 

Și să nu-ți fie frică să zici „nu știu” la unele întrebări, dar fiind responsabil ca ulterior să cauți aceste răspunsuri. 

Categorii
Sfaturi

Hai să povestim cu Igor Ciurea

Igor Ciurea, director de dezvoltare instituțională în cadrul AO Centrul de Informare și Resurse, este cel de-al doilea intervievat în cadrul proiectului nostru despre primul job. Organizația are misiunea de a oferi posibilitatea fiecărui tânăr din Republica Moldova de a-și atinge potențialul maxim și a își realiza pe deplin drepturile sale.

Stând de vorba cu Igor am aflat detalii despre importanța determinării și a încrederii în tine, chiar dacă ești tânăr, care sunt mecanismele care ne susțin la început de drum, dar și care sunt provocările din leadership.

Cum ai ales acest domeniu dedicat tinerilor?

Igor Ciurea: Drumul pe domeniul de tineret mi-a fost deschis de către Alianța Studenților din Moldova (ASM), o asociație națională a studenților care militează pentru participarea studenților în guvernarea universitară și creșterea calității educației. Am fost recrutat acolo de mai mulți prieteni, activiști înrăiți din perioada studențească.

Pentru prima dată, am acceptat să contribui la activitatea ASM la insistența unor prieteni, Terentie Carp (pe atunci președintele organizației) și Artiom Gușan (la moment era șef al departamentului juridic). Am venit pentru 2 săptămâni și am rămas implicat pentru 5 ani de zile, inițial în calitate de voluntar, apoi membru al organizației, apoi președinte. Au fost 5 ani fenomenali în care am reușit lucruri frumoase și în care am crescut enorm. După ASM a urmat Consiliul Național al Tineretului din Moldova, unde am fost timp de 3 ani și secretar general al organizației (un fel de director executiv vorbind în termeni de business), apoi Fundația Youth Development for Innovation unde am făcut colectare de fonduri și parteneriate strategice, iar ulterior am venit la job-ul meu actual. Acestea sunt câteva din momentele care m-au legat de acest sector, mai puțin explorat de mulți profesioniști.

Cum a fost pentru tine experiența primului job și când anume ai lucrat prima dată?

Igor Ciurea: Primul job a fost în perioada studenției, prin programul Work and Travel, ce permitea tinerilor studenți să lucreze în SUA pe perioada verii. Astfel, la primul meu loc de muncă eram responsabil de curățenie într-un hotel din Denali National Park, Alaska. În perioada din SUA, am reușit să lucrez prin hotele, să fiu chelner, barman, bucătar și multe alte profesii care m-au ajutat să învăț enorm de multe chestii. Aceste locuri de muncă nu m-au învățat doar lucruri precum cum se face un latte sau cappuccino, cum se folosește un cuțit de chef sau cum se face un steak bun, dar m-au ajutat să înțeleg ce este disciplina muncii, cât de important este lucrul în echipă și că este greu să fii și un manager nu doar un angajat de rând.

 

Care este cel mai enervant stereotip de la job-ul tău? Și cum l-ai combătut?

Igor Ciurea: Societatea umană se învârte în jurul unor stereotipuri, unele mai adevărate altele mai puțin. Fiind la cârma unor ONG-uri de tineret și având la masa de negociere mereu persoane foarte experimentate din ministere, donatori internaționali, organizații de cercetare, etc, ești nevoit să demonstrezi de fiecare dată că dacă ești sau arăți tânăr asta nu înseamnă că nu ai și profesionalismul, cunoștințele și experiența necesară să faci lucrul bine. Acest lucru te motivează să te pregătești mai bine pentru fiecare ședință, să fii mai dedicat, mai concentrat, să faci un pic mai mult decât s-ar aștepta alții.

Cum ai ajuns să fii astăzi omul care reprezintă părerile tinerilor din Moldova?

Igor Ciurea: Mereu am fugit de a mă eticheta ca fiind omul ce vorbește în numele tinerilor. Am fost omul care dădea voce studiilor, cifrelor, statisticilor, opiniilor, faptelor, realităților cu care se confruntau și se confruntă tinerii zi de zi. În ceea ce ține de traseul meu personal, am început în calitate de asistent pe probleme juridice a unui deputat în parlamentul Republicii Moldova, apoi am mers în avocatură, după fiind în fruntea Consiliului Național al Tineretului din Moldova și a altor câteva ONG-uri, ca în final să mă dedic preponderent serviciilor de consultanță. Citându-l pe tatăl meu: “Igor, cariera ta tot merge în jos începând cu primul tău job”.  Uneori gluma lui mă făcea să cred că are undeva dreptate. Totuși, cred că în drumul meu de până acum am reușit să mă dezvolt continuu, acest moment fiind cel mai important până în prezent când aleg ce să fac.

Care sunt cele mai mari provocări din carieră ta? Poți să ne dai un exemplu concret de situație dificilă pe care a trebuit să o gestionezi la locul de muncă?

Igor Ciurea: Cel mai greu este să administrezi o echipă, să ții oameni motivați și inspirați, să fii prieten dar și să menții acea doză de disciplină a muncii în raport cu ceilalți membri ai echipei. În momentul în care peste noapte am devenit din coleg de muncă un supervizor al acestora, atunci am avut parte de mai multe provocări. Unii pur și simplu negau leadershipul meu. Inițial aduni multe frustrări, iar apoi pas cu pas te impui prin calitatea muncii făcută, prin faptul că arăți că poți face bine ceea ce faci și că îi respecți dar ai și așteptări de la ei. Recrutarea, managementul personalului și lucrul în echipă generează cele mai mari dificultăți în orice entitate și organizație.

Dacă tot vorbim de recrutare, cum vezi Târgul de Cariere și rolul său ca instrument de recrutare rapidă?

Igor Ciurea: Din perspectiva unui potențial angajat, Târgul de Cariere îți oferă posibilitatea să interacționezi direct, pe viu și într-un mediu profesionist cu o gamă largă de potențiali angajatori. În plus acest eveniment îți oferă toate instrumentele să te pregătești și să interacționezi eficient cu cei mai atractivi angajatori din țară. Din perspectiva unui angajator, Târgul de Cariere îți oferă o platformă de recrutare pentru o gamă variată de specialiști (tineri și mai experimentați) dar și creează o imagine pozitivă de angajator responsabil și transparent pentru companiile participante.

Ce recomandări ai da tinerilor care merg pentru prima dată la un interviu? Ce ar trebui să facă și ce nu?

Igor Ciurea:  În primul rând, i-aș îndemna să își revadă CV-ul, atât sub aspect de conținut dar și momente precum aranjarea în pagină, design sau corectarea greșelilor gramaticale. În al doilea rând, informați-vă despre compania cu care aveți interviul. Este rușinos când nu știi cu ce se ocupă potențialul tău angajator. În al treilea rând, decide ce cauți ca job și de ce vrei asta să faci, inclusiv experiența anterioară. Răspunsurile de tipul pot face tot, știu tot și vreau să lucrez ca orice, nu te ajută să ai un interviu de succes. Și o ultimă recomandare este să încercați să fiți relaxați, amabili și sinceri, restul va face recruiterul.

 

Categorii
Sfaturi

Hai să povestim cu Diana Nanu

Diana Nanu este directorul Tekwill Academy Kids (TAK), centru educațional pentru copii și adolescenți, specializat în domeniul tehnologiilor informaționale și prima noastră gazdă a seriei de interviuri Târgul de Cariere.

Este important, atât pentru tinerii aflați la început de drum, cât și pentru cei care încă își caută drumul profesional, să asculte și să învețe din experiențele celor care au avut succes de-a lungul carierei lor.  Sperăm să găsiți inspirația necesară în interviul realizat cu Diana Nanu.

Cum ai ales domeniul educației și cum ai înțeles că acesta este domeniul în care trebuie să fii?  

Diana Nanu: Mereu am fost cumva marcată de acest segment, deși nu conștientizam. Vei râde, dar cu alegerea la prima specialitate am nimerit exact în capcana în care cad 70% din tineri – sora mea a făcut aceeași facultate. Mai era și un motiv aparte: printre profesori urmau să-mi fie Raisa și Nicolae Leahu, oamenii care m-au marcat pentru o viață, probabil. Prin ei am înțeles că educația poate însemna ceva DIFERIT de înțelegerea clasică. Drumul meu până la tehnologii și educație a fost lung. Am pornit de la științe ale educației, a urmat Psihologia comunicării și Resurselor Umane, am activat câțiva ani în marketing, iar apoi au pornit numeroasele instruiri în tehnologii.

Cum a fost la primul tău job? Povestește-ne primele tale aventuri profesionale.  

Diana Nanu: La primul meu job am rezistat 2 zile! Haha! Vorbesc de angajare full-time, pentru că part-time lucram din anul I de facultate. Acum e foarte amuzant, dar atunci, deloc! Trebuia să lucrez laborant la Universitate. După 2 zile de lucru, am înțeles că trebuie să plec. Motivația mea profesională, socială și financiară erau solidare. Chirie, comunale, stres și mult curaj pentru a-mi asuma consecințele. A urmat o recomandare. Am ajuns la VIP Magazin – un interviu diferit și cald cu Rodica Ciorănică. Am început ca redactor-stilizator. După 4 ani de interacțiune cu diverse companii și sponsorizări obținute, deseori, nu puteam să-mi țin limba după dinți dacă aveam vreo idee de optimizare a lucrului. Așa am ajuns să fac marketing și vânzări la VIP Magazin.

Lecția învățată: dacă știi să-ți asumi consecințele acțiunilor, oricare ar fi ele – crești, iar încrederea în ceea ce faci responsabilizează.

Cum a fost primul interviu? Care a fost cel mai amuzant moment?

Diana Nanu: Unul dintre primele mele interviuri care acum poate părea comic, cu toate că atunci l-am luat destul de în serios, a fost unul care a durat exact 2 minute! Candidam pentru o poziție pe resurse umane, deci strict pe profilul meu de studii.  După ce am așteptat 45 min până se eliberează directorul, am intrat. A scanat cu privirea 1,58 m de înalțime ale mele. M-a întrebat doar cum mă numesc, urmând apoi un mesaj cosmic: „Nu ai nici studii, nici experiență!”. Drăguț, nu? 🙂 

Lecția învățată: angajarea e o chestie de compatibilitate nu doar a competenței, dar și a valorilor, nu doar din perspectiva angajatorului, dar și a angajatului.

Care este cel mai enervant stereotip din carieră ta? Și cum l-ai combătut?

Diana Nanu: Au fost multe. Dar sunt norocoasă, cumva s-au „dizolvat”. Totuși, următoarele 3 au fost mai durabile.

  • Aspectul fizic definește conținutul –când ești compactă de proporții nu întotdeauna ești tratată cu seriozitate. Dar asta durează doar primele 5 minute de discuție, sigur dacă ai cu ce să le umpli. 
  • Tu copii ai, dacă faci educație în IT? Urmând aceeași logică, un antrenor de fotbal trebuie să nască 11 copii ca să știe cum să antreneze un mijlocaș, atacant sau portar? Mi-e frică să mă gândesc ce trebuie să facă un medic. Dar toate întrebările geniale s-au anulat după apariția lui Matei.
  • Femeie în tehnologii. Cred că s-au spus multe și până la mine.

Lecția învățată: Oamenii au dreptul la părere, chiar și la cea greșită. E decizia ta dacă lași să te reprezinte.

Cum ai reușit să lansezi Tekwill Academy Kids?

Diana Nanu: După o experiență de lucru într-un proiect IT de amploare, am decis să fac o schimbare. Având experiența de a crea programe IT pentru adulți, știam că pregătirea în domeniu trebuie să înceapă mult mai devreme. La început a fost un vis, de a crea programe pentru copii, de a explica faptul că posibilitățile tehnologiilor sunt nelimitate și pot oferi oportunități imense pentru orice copil. 

Lecția învățată: În orice experiență – cei mai valoroși sunt oamenii.

 

 

Cum reușești să combini viața de proaspătă mămică și carieră de succes? 

Diana Nanu: Cred că cele mai bune lucru pe care l-a putut inventa omenirea sunt gadget-urile și, în general, tehnologiile. De când a apărut Matei, am apreciat și mai mult valoarea lor. Să scriu e-mail utilizând comanda vocală, să sincronizez telefonul cu laptopul, să semnez electronic facturile în timp ce legăn pătucul, într-un final, să fac educație digitală pentru bonă, ca să pot rămâne conectată cu Matei – a fost alegerea mea conștientă.

Ce recomandări ai da tinerilor care merg pentru prima dată la un interviu? Ce ar trebui să facă și ce nu?  

Diana Nanu: Sunt 3 momente-cheie:

  • Să facă ordine în CV – să îl ajusteze în funcție de poziția la care candidează, să includă indicatori de performanță 
  • Să facă ordine în profilele lor de pe rețelele sociale – deseori, înaine de interviu analizez profilul candidatului pe Facebook sau Linkedin – ele spun mai mult decât orice
  • Să fie foarte pregătiți de interviu și să studieze la maxim profilul companiei – activitatea, echipa, stilul de management, realizările. Candidații pregătiți oferă mult mai multă încredere.

Spune-ne care este motto-ul tău după care te conduci?

Diana Nanu: „Hai să încercăm!” – în timp ce unii creează strategii perfecte, alții fac lucrurile să se întâmple.  

Exit mobile version