Alin Vaida, directorul Jazz in the Park: „La 16 ani nu aveam o direcție. După câteva luni am știut că vreau să fac evenimente toată viața”

La 16 ani își căuta drumul profesional și nu prea știa încotro să meargă. Era elev la Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu” din Cluj, dar nu se vedea peste ani și ani lucrând în domeniu.

„Nu aveam o vocație anume sau un talent. Cei doi frați, ambii mai mari, au știut de mici ce vor să facă: unul și-a găsit vocația la 5 ani, altul a decis că meargă din punct de vedere profesional pe urmele tatălui. Eu eram într-o perioadă ciudată pentru că nu știam ce-mi doresc”, spune Alin Vaida, directorul festivalului Jazz in the Park. Azi e unul dintre acei oameni despre care putem spune cu mâna pe inimă că a adus o schimbare în jurul lui.

A pus pe picioare festivalul Jazz in the Park: i-a venit ideea, a făcut un plan și fără să stea să se gândească la piedicile care pot să apară, a început să găsească soluții la probleme și idei creative care n-au mai fost puse în practică niciodată. A vrut să scoată muzica de calitate din săli și să o facă accesibilă tuturor, a vrut să vadă orașul mai viu, dinamic și animat de artă. A găsit o echipă care să dezvolte proiectul, echipa Fapte, a crescut evenimentul și i-a adus noi componente, iar azi Jazz in the Park e unul dintre cele mai importante evenimente de profil din Europa, de două ori în finală la European Festival Awards și nominalizat la cele mai importante premii de profil. Azi Alin împlinește 27 de ani.

Cum a pornit Alin în aventura evenimentelor

Totul a început acum 11 ani, când era în clasa a XI-a și a fost voluntar YouthBank. Era prima oportunitate serioasă de voluntariat prezentată la școală, își amintește Alin: „Aveam o etapă de strângere de fonduri, iar pentru a aduna banii am organizat un eveniment. M-am implicat foarte mult, mi-a plăcut și am decis, atunci, la 16 ani, să fac asta toată viața: să organizez evenimente. Din punctul meu de vedere există două tipuri de evenimente: evenimente-scop – scopul lor e să existe și evenimente-pretext – le organizezi ca să transmiți ceva prin ele. Cel mai bine e când e să găsești o combinație între ele, răsplătești fanii și știi că produci o schimbare”, povestește Alin.

După experiența YouthBank, Alin a pus pe picioare festivalul cultural Miraje, prin care a ajutat, prin teatru, dans și muzică, la integrarea persoanelor nevăzătoare sau cu deficiențe de auz. „M-am împrietenit cu un tip nevăzător și am vrut să fac ceva pentru cei care sunt în situația asta. Îmi spunea că sunt invitați doar la concerte și la evenimente dedicate celor cu dizabilități. Deci cumva sunt excluși din comunitate. În Miraje am fost implicat 7 ediții. Noi nu îl promovam ca pe un eveniment al persoanelor cu dizabilități; invitam și elevi cu dizabilități, dar și elevi fără probleme, proporția era cam 50%-50%”, își amintește el.

După ce a terminat liceul, Miraje era proiectul de suflet în care Alin a lucrat pro bono: „oriunde mă duceam eram implicat în festival și convingeam și companiile unde lucram să se implice, indiferent că era vorba de firme sau agenții de publicitate”. Dorința de a forma comunități care să aducă schimbări în jur l-a determinat și să inițieze, câțiva ani mai târziu, Fondul Jazz in the Park, un fond prin care comunitatea poate dona pentru a ajuta diverse cauze sociale sau artistice.

Cum s-a născut festivalul Jazz in the Park

Festivalurile l-au fascinat încă din 2011, iar după experiența Miraje a vrut să dezvolte și alte festivaluri, mai mari și cu impact cât mai important în comunitate.

„Voiam să fac muzica de calitate mai accesibilă. Cu gândul ăsta am început să scriu prima schiță de proiect pentru Jazz in the Park. În primă fază m-am gândit să mă axez pe muzică clasică, apoi mi-am dat seama că în aceeași situație e și jazzul: mulți oameni cred că nu vor înțelege stilul, au o reticență față de jazz și lumea e de regulă foarte “oficială” atunci când merge la concerte: de la îmbrăcăminte până la loc de desfășurare și atitudine. Mi-am spus atunci că misiunea mea e să fac muzica bună (fie că e vorba despre cea clasică, jazz sau despre alte genuri) cât mai accesibilă: să o scot din sălile unde intră doar cunoscătorii și să o fac cât mai…friendly. Pentru toată lumea. Iar parcul părea cel mai prietenos loc în care puteam să duc muzica. Până atunci – era 2012 când mi-a venit ideea – nu se mai organizase ceva similar în Cluj și din câte știam nici în alte orașe. În plus, în parcuri era interzis să calci iarba sau să stai pe ea, existau chiar și plăcuțe pe care scria «Nu călcați iarba!»”, arată Alin.

jazz-in-the-park-5

El a reușit să convingă autoritățile din Cluj că un astfel de festival nu va distruge parcul, din contră, le va da locuitorilor și mai mult spirit de responsabilitate față de zonele publice.

Directorul festivalului Jazz in the Park nu-și imagina atunci cât de greu sau de ușor poate să fie să aduci o astfel de schimbare: în mentalitatea colectivă, la autorități sau la publicul participant. „Nu am stat prea mult să mă gândesc dacă e greu sau ușor să faci un festival și să schimbi percepții în comunitate, am trecut la Fapte (n. a: Fapte e numele asociației care organizează festivalul Jazz in the Park). Și la propriu, și la figurat. Mi-am dat seama că jazzul se pretează în parc și putem să-l promovăm în astfel de spații în așa fel încât să fie bine primit de public. Deși avem mult jazz la festival, vrem să promovăm și alte stiluri de muzică și facem asta în fiecare an”, subliniază Alin.

Primul hop. Prima ediție Jazz in the Park

În iunie 2013 lua naștere festivalul Jazz in the Park. Prima ediție a avut loc în Parcul Central din Cluj-Napoca și a fost pentru prima dată când într-un parc din oraș avea loc un astfel de eveniment. Lumea stătea pe iarbă, sute de hamace erau amplasate în parc, iar muzica bună se auzea dinspre scenă.

„Prima ediție a fost grea comparativ cu ceea ce facem acum. Atunci nu știam de unde să apucă multe lucruri, nu știam cum se va comporta lumea în parc, dacă va fi totul ok sau vom avea incidente. Eram un pic speriați din punctul ăsta de vedere”, ne împărtășește Alin.

Ca orice lucru făcut pentru prima dată, au existat erori, dar ele au fost o motivație în plus pentru a doua ediție. „Am făcut multe greșeli. Am avut prea puține toalete în parc, dar și prea puține baruri. Se stătea chiar și 30-60 de minute la coadă la bar. Am greșit primul buget și am pierdut 15.000 euro. Chiar și așa, nimeni nu s-a îndoit de potențialul festivalului: nici publicul, nici noi, cei din organizare, din echipa Fapte. Lumea ne dădea sfaturi și vedea cu idei, dar nimeni nu ne-a reproșat atunci aceste probleme. Erau alături de noi și se bucurau așa de mult că există un astfel de eveniment! Publicul a fost foarte înțelegător și ne-a dat timp să corectăm la ediția următoare ceea ce nu mergea bine”, spune Alin.

Azi Jazz in the Park se apropie de cea de-a 5-a ediție, e un eveniment iubit de public și de referință pentru artiști și pentru muzica de calitate. Planuri de viitor? „Da, multe și toate legate de evenimente. Îmi place faptul că evenimentele sunt agregatoare de comunități și sunt o bună modalitate de a transmite un mesaj”.

 Cum ar trebui să fie un bun director de festival?

Vorbește mai mult de echipă decât despre el el, dar și de nevoia de a delega, de a-i lăsa pe colegi să-și asume responsabilități și de a-i ajuta să învețe, să-și asume riscuri și responsabilități și să crească. Lui Alin nu-i place prea tare să dea lecții sau sfaturi, dar am insistat să ne spună cum crede el că ar trebui să fie un bun director de festival. Nu reguli de dicționar, ci din experiența lui.

„Ca director de festival ești responsabil cu moralul echipei. Am învățat de-a lungul timpului că e foarte important să înveți să lucrezi cu echipa, să delegi și chiar să-i lași pe colegi să preia cât mai mult din festival. Da, la început ai liniștea că dacă faci tu, va ieși bine. Dar nu e mereu așa, iar în timp nevoia de a face singur lucrurile importante nu funcționează. Am descoperit că îmi place să-i ajut pe alții să reușească – e o senzație frumoasă. Dacă la început tu ai ideea, tu montezi festivalul, tu pui scenele și signalistica, tu ești imaginea festivalului, mai apoi trebuie să-i lași pe alții să se dezvolte pe ceea ce ai creat, e o senzație plăcută mental, îți completează funcția, e și utilă pentru că te lasă pe tine să ai o imagine de ansamblu, un overview”, spune Alin.

img_1776

El mai afirmă că un director de festival e „trebuie să să fie ultimul bastion în care echipa găsește oricând sprijin. Poziția asta îți dă o mare responsabilitate. În fața echipei, în primul rând. La tine oamenii ar trebui să vină când nu găsesc o soluție în altă parte, iar la tine trebuie să găsească liniște, stabilitate. Chiar dacă ești supărat sau îți faci griji, cumva tu nu trebuie să le transmiți asta”, recunoaște Alin.

La final, Alin ne-a împărtășit că nu se vede ieșind din industria de evenimente: „Mi-ar plăcea să dezvolt și alte evenimente și fac asta și acum. Mă văd în 10-20 ani conducând o firmă care are în portofoliu 10 festivaluri și 20 proiecte”.

Și nu e chiar departe de acest moment, căci la Fapte e parte din două festivaluri – Jazz in the Park și Zilele Nordului – și dintr-o rețea națională de evenimente de carieră – Târgul de Cariere. Iar pe surse am aflat că se pregătesc și alte evenimente și festivaluri curând.

Azi, de ziua lui Alin, îi urăm la cât mai multe evenimente faine și La mulți ani puși pe Fapte!